Baneasa Trail Run sau balada alergatorului cu 9 degete

Duminica am alergat la Baneasa Autum Trail Run, alergare in urma careia am invatat fortat o lectie despre atentie si drumuri neasfaltate.

Traseul a fost cel de mai jos, asa cum a fost inregistrat de Garminul meu

Totul incepuse frumos pentru mine, ma simteam super bine, eram odihnita, plina de energie si imi doream mult sa fac 2PB-uri, unul la 10Km si unul la 21Km. Am pornit bine, reusind sa fac primii 10km intr-un timp mult mai bun decat de obicei (obiectiv indeplinit) si desi obosisem putin am rontait niste glucoza si am prins forte noi. La km 15 deja eram bine ca si timp fata de cum “scoteam” eu de obicei si eram sigura ca o sa scot un timp super bun.

La un moment ceva s-a intamplat si … am cazut. M-am impiedicat de o radacina ascunsa si am ajuns pe jos in genunchi si deja vedeam cum o sa dau cu capul de prima piatra. Ca sa opresc cumva cazatura m-am sprijinit in maini, care au alunecat pe frunze si pietris si degetul mic de la mana stanga s-a dislocat. Aveam degetul acordeon si eram sigura ca e rupt. Fata care alerga in fata mea s-a oprit imediat sa ma ajute si un baiat care era in zona a venit si el sa vada ce s-a intamplat. Mi-a tras de deget sa il indrepte, l-a pus la loc si s-a asigurat ca sunt ok. O alta doamna a venit si mi-a oferit apa, oamenii au fost super draguti si atenti chiar daca asta ii incetinea si le marea timpul. Le multumesc mult la toti, nu aveau nici o obligatie sa se opreasca si poate altii nu ar fi facut asta.

Am continuat sa alerg /merg destul de incet ultimii km si am reusit sa ajung cu bine la finish, nu aveam dureri prea mari la deget si am terminat cei 21km in 2h39 (clar un timp prost fata de ce imi propusesem eu). Ma bucur ca sunt bine, nu este nimic grav, putea sa fie mult mai rau, sa-mi rup piciorul, sa ma lovesc la cap, sa nu mai pot continua deloc sa alerg.

Am invatat ca atunci cand nu alergi pe asfalt trebuie sa “casti ochii” in jur la tot ce este in fata ta, ce este pe jos, ce urmeaza in urmatorii cativa metrii si ce se intampla pe traseu. Am invatat ca este bine sa port colanti lungi prin padure (daca as fi alergat in pantaloni scurti m-as fi lovit mult mai rau), chiar ajuta la un eventual impact cu solul. Am invatat ca nu trebuie sa arunc palmele inainte si ca este mai bine sa incerc sa amortizez cazatura, evitand sa pun atat de multa presiune pe degete sau inchieturi, care se pot rupe usor.

A urmat un drum la Municipal pentru o radiografie si o consultatie la ortopedie. Am aflat ca nu am nimic rupt sau fisurat, degetul este ok chiar daca este umflat si putin mov si ca trebuie sa port o atela si un bandaj timp de o saptamana (degetul avea tendinta sa stea spre exterior, asa ca a fost fortat sa stea drept si lipit de cel de langa el).

Data viitoare voi fi mult mai atenta la traseu, mai ales ca urmatoarea alergare este tot prin padure, la Plopeni. Accidentarile sunt inevitabile in sport, nimeni nu cred ca poate fi 100% atent sau 100% ferit de orice fel de accidentare. Asadar, aveti mare grija atunci cand alergati pe un teren nou, pe un drum accidentat, cu obstacole, unde nu este asfalt “ca’n palma”. De fapt, cred ca trebuie sa avem grija peste tot, oricand ne putem accidenta, chiar daca alergam pe un traseu pe care l-am facut deja de 200 de ori.

Consider lectia invatata si data viitoare nu voi mai face aceasi eroare 🙂

Am alergat la Fox Trail Baneasa

Ieri am participat la un eveniment pe care il asteptam de multa vreme, in special pentru ca imi doream foarte mult sa alerg prin padurea Baneasa. A fost prima mea alergare prin padure si m-am bucurat la maxim de experienta.

Kit-ul de concurs a fost unul simpatic, am gasit in punga un Persil (care sincer m-a facut sa zambesc), s-or fi gandit ca nu mirosim a trandafir dupa 21km si ne-au dat ustensila principala de mirosit frumos.

Stiu ca s-au iscat multe discutii legate de Persilul din pachet, ok, e un pic dubios, ca nu prea are treaba cu alergarea, dar totusi e cumva conectat asa de la distanta; toti ne spalam echipamentul dupa fiecare tura 🙂

Asa ca ieri dimineata, impreuna cu Irina Daniela (printr-o coincidenta frumoasa am avut numere consecutive, 12 si 13) ne-am infiintat la startul celor 21km, care au fost cam asa:

Inainte de alergare, Irina mi-a facut cunostinta cu ICE POWER – hot and cold gels, care sincer m-au uimit.

Am folosit pe talpi spray-ul rece, chiar inainte de a incepe alergarea si chiar am simtit diferenta; picioarele se simteau usoare, nu am transpirat, nu am facut nici macar o singura basica (la oridnea zilei dupa fiecare alergare mai lunga de 5km) si nici nu m-au durut talpile la final (si asta se intampla destul de des dupa 10km). La fel de interesant a fost gelul cald, eu am niste mici probleme cu o durere de genunchi care nu imi da pace de ceva vreme, am aplicat gelul cald doar pe zona dureroasa (m-am chinuit sa nu bag degetele in ochi dupa, ca asta imi lipsea, sa alerg semi chioara prin padure) si peste 20 min in combinatie cu transpiratia am inceput sa simt cum imi arde genunchiul. Senzatia de arsura / caldura este foarte intensa, insa durerea nu a aparut deloc in timpul alergarii. La final, am mai aplicat o tura de spray rece, pentru racorire si nu am mai simtit deloc senzatia de picioare grele.

Vreau sa mentionez aici ca nu am primit produse in test, nu m-a rugat nimeni sa fac un review, doar am avut oportunitatea sa le testez (o putea face oricine de acolo) si am vrut sa spun o parere sincera, pe mine chiar m-au ajutat si chiar vreau sa le cumpar. Va recomand si voua sa folositi cu incredere daca aveti nevoie de acest tip de produse, chiar isi fac treaba si nu sunt deloc scumpe.

Alergarea a fost super frumoasa, am alergat 90% din traseu singura, cum imi place mie. As vrea totusi sa “ma plang” ca a fost mult prea clad, as fi preferat sa incepem la 7 sau 8 dimineata si la 11 sa se termine totul, nu sa incepem la 10.30 si sa terminam la 13.30 cand este caldura mai mare. Chiar daca este sfarsitul lui august inca sunt temperaturi ridicate si este greu sa alergi pe caldura, chiar daca traseul este prin padure, aerul este uscat si incarcat. Din acest motiv, as fi preferat si puncte de hidratare (cu apa) mai dese, mie una nu imi place sa ma car cu apa dupa mine si daca punctele de hidratare sunt rare este enervant sa nu ai ce bea sau cu ce sa te racoresti.

Traseul a fost curat, foarte bine marcat, voluntarii au fost draguti cu noi, ne-au incurajat si chiar ne-au dat apa de la ei cand nu mai puteam de sete si cald. Am avut apa, banane, portocale, mere, glucoza la fiecare punct, atat inainte, in timpul cat si dupa cursa. A fost muzica, atmosfera animata, mi-a placut sa particip si … nici nu am avut vreo intalnire cu vreo viespe draguta.

A fost o duminica placuta, petrecuta alaturi de oameni dragi mie, terminata in stilul nostru caracteristic, cu o ciorba de burta si o bere la Casa Anca (cea ma buna ciorba de burta mancata de noi vreodata, si am testat in foarte multe locuri, peste tot prin Bucuresti si prin tara).