Cum mi-au schimbat viata lentilele de contact

Toata viata mea am purtat ochelari de vedere, din pacate ajunsesem ca fara ei sa nu mai vad asolut nimic asa ca imi era imposibil sa am momente cand sa nu ii port. In viata “corporatista” si de weekend nu ma deranjau, poate doar seara cand voiam sa stau in pat la TV si mai adormeam cu ei pe nas, cand uitam unde i-am pus si imi era greu sa-i gasesc sau cand stateam pe ei si aveam nevoie de o pereche noua 🙂

De cand am inceput sa fac sport ochelarii au devenit deranjanti: la alergare imi sareau tot timpul pe nas, imi era cald cu ei, la inot nu vedeam absolut nimic (poate doar sa intru in piscina fara sa cad in nas), la bicicleta nu puteam purta ochelarii de protectie, la sala ma incurcam in ei si uneori ii pierdeam pe drum, iar in rest … ochelarii de soare erau un vis frumos.

Dupa ce am incercat de mai multe ori lentile de contact de o zi sau de 3o de purtari (le pui dimineata, le scoti seara) am descoprit lentilele de contact semi permanenete – 30 de zile de purtat incontinuu fara sa fie nevoie sa le mai scoti in fiecare seara. Am mers la oftalmolog, am efectuat controlul si am asteptat cam o luna dupa ele, insa a meritat fiecare zi. Am inceput sa le port pe 9 mai si sunt deja la treia cutie. Eu am dioptrii diferite asa ca a trebuit sa imi iau 4 cutii care ma tin 6 luni, iar pretul a fost de aproximativ 600 lei, adica 100 lei/luna pentru o viata fara ochelari.

Eu folosesc CooperVision Biofinity si le-am cumparat de la Optistyle, unde mi-am facut si controlul oftalmologic pentru stabilirea dioptriilor. Nu va recomand sa va cumparati lentile de contact de pe net, fara a efectua un control in prealabil si fara a inreba medicul daca lentilele sunt o optiune buna pentru voi. De asemenea, nu cumparati lentile de pe site-uri dubioase cu preturi prea bune ca sa fie adevarate, riscul unei infectii sau chiar pierderea vederii este foarte mare.

Pentru mine sunt un mare plus, ma inteleg perfect cu ele si nu ma vad revenind la ochelarii de vedere prea curand.

Cu ce m-au ajutat pe mine lentilele:

❤️ vederea mea nu mai este limitata de campul vizual al ochelarilor, vad perfect la 360grade;

❤️ pot purta orice fel de ochelari (de soare, de protectie, de inot) fara nici o problema. Pentru piscina fixez bine ochelarii de inot si nu am probleme sa imi intre apa sub ei sau sa pierd lentila (ideal este ca apa sa nu intre in contact cu ochii pentru ca atunci lentilele pot aluneca si le veti pierde); pentru prima data vad si eu totul la bazin 🙂

❤️ atunci cand merg cu bicicleta pot purta ochelarii speciali de protectie (atat pentru soare cat si pentru eventualele accidente);

❤️ daca ma machiez, fata mea iese in evidenta, nu mai am ochii ascunsi de lentile si ramele ochelarilor;

❤️ seara ma pot uita la tv din pat fara sa mai am grija ca adorm si stric ochelarii;

❤️ nu trebuie sa imi fac griji sa scot si sa pun lentilele in fiecare zi, activitatea asta o fac doar o data pe luna (daca simt ca ma jeneaza le scot, le spal cu solutie speciala si le pun la loc, iar daca vreau sa fac o pauza le pun in solutie seara si le pun din nou pe ochi dimineata; mai foloseam in prima luna picaturi de ochi speciale pentru lentile cand simteam ca am ochii uscati dar acum s-au obisnuit atat de bine cu ele incat nici nu le mai simt);

❤️ ma simt mult mai bine cu mine si simt ca am mai multa libertate de miscare.

Ca idee, cutia lentilelor arata asa:

1812-big

Advertisements

Recapitulare 2017 in cateva imagini

In ultima vreme nu m-am mai preocupat deloc de blog, ma uit si nu imi vine sa cred ca ultimul post este din noiembrie 2015, cand am terminat maratonul de la Atena… Intre timp mi-am dat seama ca imi este super dor de scris pe blog, imi lipseste mult scrisul, una dintre activitatile mele preferate. Asa ca voi reincepe cu o recapitulre a ceea ce am facut in prima parte a anului, cu poze si mici descrieri la fiecare 🙂 Pozele nu sunt intr-o anumita ordine, le-am pus cum le-am gasit in telefon.

norAm vandut bicicleta pliabila si mi-am luat din Decathlon un MTB Rockrider 340 portocaliu. Pentru 800 lei va spun ca este o bicicleta super buna cu care ma inteleg foarte bine si care nu mi-a facut nici o problema pana acum si am dus-o deja la 2 competitii: Topoloveni 20km si Livada cu ciresi 17km (in afara de faptul ca a trebuit sa inlocuiesc saua din cauza ca nu statea in pozitia in care o asezam).

IMG_20170705_082041edfMedalia de finisher de la Livada cu ciresi, o medalie super muncita pe aproape 40 de grade.

IMG_20170617_171209IMG_20170617_171123Finish la Topoloveni, prima mea tura pe bune cu MTB’ul.

IMG-20170521-WA0006Nu m-am lasat de alergat 🙂 Finish Maratonul International Brasov, dupa o perioada in care nu mai alergasem de mult si fara prea mult antrenament inainte…Oricum, pentru cat de greu a fost noul traseu ma declar super multumita de ce timp am scos.

IMG-20170701-WA0004cof

19420879_10211809452804536_4811313206154380674_n

Tura de aproximativ 35 km (am inchis ceasul si am uitat sa il pornesc dupa o pauza la benzinarie si am pierdut cativa km) dupa care am ajuns aici: relaxare, plaja si piscina in curte.

IMG_20170624_111435.jpg

My new tattoo:cof

A mea multinationala a sarbatorit 1000 de angajati cu un super party in FratelliIMG_20170615_190630.jpg

Mix de salata din Lidl, rosii, ceapa rosie, telemea de oaie,m nectarine si putina miere.sdr

Astazi am inceput sa merg din nou la sala pentru antrenamente de forta si antrenorul mi-a verificat greutatea pe minunea aia de cantar care iti arata masa musculara, grasimea viscerala, cantitatea de apa din organism, varsta metabolica si multe altele. Nu am primit o veste prea buna, se pare ca m-am ingrasat putin si nu cu masa musculara (chiar daca am continuat sa fac sport nu am mai mancat cum trebuie) asa ca de astazi am revenit la programul de vara si antrenamentele pentru maratonul de la Chisinau.

Ce am facut azi: 2km pe banda mers pe banda inclinata la maxim, alergare pe banda inclinata la treapta 2, sprint pe inclinatie zero, alergare pe inclinatie zero. Am continuat cu 100 de repetari la aparatul care lucreaza muschii coapselor apoi m-am mutat la psicina unde am facut 20 de bazine x 25m. La final am stat putin la soare pe terasa apoi am mers aproximativ 6km pe jos impreuna cu mama.

Am mancat dupa antrenamente un baton cu cereale si ciocolata alba de la Aptonia (marca Decathlon) si acasa am facut piept de pui la gratar cu o salata de rosii si ceapa.

cof

Cand am ajuns acasa dupa plimbarea cu mama mi-am facut un smoothie cu 1 banana, baby spanac, 2 nectarine mici, mix de fructe de padure, pudra proteica, iaurt grecesc si putin lapte 1.5% grasime.

cof

“If you run, you are a runner” – despre primii mei 42km

“If you run, you are a runner. It doesn’t matter how fast or how far. It doesn’t matter if today is your first day or if you’ve been running for twenty years. There is no test to pass, no license to earn, no membership card to get. You just run.”

Inca ma uit la poza asta si nu imi vine sa cred ca am terminat maratonul de la Atena si ca au trecut deja 2 saptamani de atunci. E cumva ciudat sentimentul cand stau si ma intreb cat mai e pana la maraton dar imi dau seama ca l-am facut deja, momentul s-a dus, insa am ramas cu amintirile si experienta ce nu o voi uita niciodata, indiferent cat de bine voi alerga pe viitor si ce timp mult mai bun voi scoate pe acelasi traseu. Am in plan sa mai alerg o data Atena, undeva peste ceva vreme, nu stiu exact cand.

M-am tezit in dimineata zilei de 13 Noiembrie la 4:30 dimineata, m-am spalat pe ochi si pe dinti, am mancat o banana, m-am imbracat si am plecat la drum spre autocarele ce urmau sa ne duca la start. Dupa o ora pe drum, ascultand de 2 ori regulamentul cursei (in engleza si in greaca) am ajuns in zona de start undeva la ora 6 dimineata, urmand sa iau startul la aproximativ 9:30. Mi-am lasat hanoracul la camionul garderoba si am primit o bucata mare de plastic careia i-am facut gauri pentru gat si maini, ca sa imi tina de cald.

Cele 3 ore si jumatate petrecute in localitatea Marathon au zburat imediat si m-am trezit plecand in calatoria pentru care ma antrenasem din iunie, aventura pe care o asteptam atat de mult, plina de emotii si de ganduri de toate felurile.

Primii km n-au fost cu nimic deosebiti, poate ca inca nu realizam cu adevarat unde sunt si ce fac, dar am hotarat sa nu folosesc castile (desi mereu alerg cu muzica, de data asta am vrut sa traiesc, sa simt si sa aud fiecare moment) si nu le-am simtit lipsa deloc. Spre km 5 mi-am dat seama ca alerg putin mai repede decat media constanta de 7min/km pe care mi-o propusesem asa ca am inceput sa alerg mai incet. Nu ma interesa timpul, nu alergam pentru timpi sau PB, voiam doar sa ma bucur de tot. Pe masura ce se adunau km am inceput sa realizez si ca de data asta km 21 nu va insemna sfarsitul alergarii ci abia jumatatea distantei.

Urcarea a inceput undeva inainte de km 21 si mi s-a parut destul de usoara initial, devenind din ce in ce mai grea pe masura ce inaintam, si am ineput sa micsorez pasul. Dupa ce am terminat semimaratonul … mi-am dat seama ca mai am unul, trebuie sa continui, sa merg mai departe.

Inca de dimineata de cand coborasem din pat am avut o problema cu un carcel in spatele genunchiului drept, dar care m-a lasat imediat. Din pacate, pe la km 30, acest vizitator nepoftit s-a gandit ca e cazul sa insiste, sa vada ce fac. L-am ignorat si am continuat sa alerg. Deja pace-ul meu scazuse la 8min/km, dar in nici un caz nu aveam de gand sa merg sau sa ma opresc. Distanta pana la finish era din ce in ce mai mica, oamenii de pe traseu ne incurajau sa continuam, alergatorii care cedau in fata traseului si se urcau in autobuze ma faceau sa vreau sa ajung la finish, sa fie totul bine, sa nu trebuiasca sa abandonez sau sa depasesc timpul oficial.

Cand intr-un final am trecut pragul stadionului olimpic (cu ceva chin pe ultimul km din cauza carcelului) ceva s-a schimbat, pe ultima suta de metrii parca nu ma mai durea nimic, nu mai simteam nici un carcel, nici o durere, nu mai imi era somn, sete, foame.

Cand am simtit greutatea medaliei in jurul gatului a fost ca o trezire din somn, reusisem, alergasem maratonul de la Atena, alergasem 42 km!!! Reusisem imposibilul, ceea ce in urma cu numai 8 luni era o utopie si ceva ce nu credeam ca poate fi posibil.

Multi prieteni si colegi care nu alearga m-au intrebat cum m-am simtit, cum a fost, cum ma vad acum, cum m-a shimbat maratonul. Desi nu ai crede ca o asemenea experienta te poate schimba in vreun fel, cu toate ca ai auzit si pe altii spunand aceleasi lucruri despre schimbarea pe care o incepe in tine, nu poti realiza cu adevarat cum este pana nu termini si tu un maraton, primul tau maraton, caci de la al doilea in sus toate vor fi la fel.

M-am simtit ca si cum fostul “eu” a murit si s-a nascut un nou “eu”, mai bun, mai simplu, mai puternic, cu alta gandire, alta viziune asupra vietii si asupra a ceea ce inseamna limite sau vise. Mi-am redefinit cuvintele “posibil” si “imposibil”, am trecut prin senzatii opus diferite si sentimente contradictorii. Am realizat ca nimic in viata asta nu este imposibil de facut si ca singurele limite sunt cele pe care ni le setam chiar noi, in mintea noastra. Corpul uman este o masina atat de puternica si de complexa, care poate face lucruri uimitoare, de care nu il credeam in stare.

Abia astept urmatorul maraton, aceasta doar ce mi-a deschis apetitul pentru alergari lungi 🙂

Mi-a luat aproape 2 saptamani sa scriu acest text pentru ca nici nu stiu inca foarte bine sa pun in cuvinte tot ce am simtit si ce inca mai simt. Pentru mine, care in ultimii ani am fost un “couch potato” este o realizare incredibila, alergarea chiar mi-a schimbat viata, modul in care ma privesc pe mine si pe cei din jur, modul in care gandesc. Am devenit mai ordonata, mai atenta, mai organizata.

Poate ca nu alerg repede, bine, sau asa cum “ar trebui”, sunt constienta ca este mult loc pentru imbunatatiri, ca mai am multe de invatat si de aflat, dar primul pas a fost facut si asta conteaza cel mai mult…

Asa ca … daca iti doresti sa pornesti pe drumul asta, ia-ti inima in dinti, incepe de maine si o sa reusesti chiar si atunci cand toti cei din jurul tau iti vor spune ca este imposibil.

My Relationship With Running – Part 1

Acest post o sa fie unul lung, o poveste despre mine si relatia mea cu alergarea, cu adaptarea la o lume si o viata noua, cu vise, dorinte, impliniri. O poveste a unui drum pe care am ajuns intamplator, dar care mi-a placut atat de mult incat am ales sa raman si sa merg mai departe. E un drum despre depasirea limitelor, despre puterea de a merge mai departe, despre cunoastere si imprietenire cu cea mai importanta persoana din viata mea – eu.

M-am reapucat de alergare si de sport in general undeva prin luna ianuarie a acestui an. Mi-am facut un abonament la sala si mergeam impreuna cu un coleg de birou. Am inceput sa „alergam” pe banda, pun ghilimele pentru ca imi aduc aminte si acum cat imi era de greu sa alerg 300m fara sa ma opresc, preferam sa setez banda la inclinatie maxima si sa merg, decat sa mai trec prin chinul de a alerga. Fara sa-mi dau seama, pentru ca am continuat sa ma chinui aproape in fiecare zi, am reusit sa ajung la 500m alergati fara pauze, ca mai apoi sa urc la 1km de alergare continua.

Am iesit la prima mea alergare pe strada in jurul blocului, o tura de 2.6km si mi s-a parut mai greu decat la sala, nu am reusit sa-i alerg complet, ma opream destul de des si mi se parea greu. Dar am continuat. M-am inscris la proba de 10km la semimaratonul din mai de la Bucuresti, chiar daca nu alergasem niciodata mai mult de 4km legati (mai mult mers decat alergat, dar asta nu era un detaliu care sa ma opreasca). Am iesit sa alerg in parc sau pe strazile din cartier cat de des puteam, uneori mergeam, dar nu am renuntat, ma gandeam la cei 10km care in acel moment erau o distanta enorma pentru mine.

In ziua evenimentului, am descoperit cat de greu este sa alergi pe distanta mare, pe caldura, fara antrenament corespunzator, fara sa am idee de incaltaminte si imbracaminte adecvata. Mi-a luat aproape 2h si m-am oprit de foarte multe ori pe traseu, am mers foarte mult, dar am ajuns la finish in timp.

Nu m-am demotivat, am continuat sa alerg aproape zilnic si am descoprit gasca 321 sport, asa ca am inceput sa merg in Herastrau aproape in fiecare marti. Deja se lipise de mine „microbul” alergarii si voiam din ce in ce mai mult, alergam mai des, mai mult si mai constient. Am inceput sa citesc, sa ma documentez, sa intreb, sa caut informatii pe net. Urmatoarea alergare „oficiala” trebuia sa fie tot de 10km, dar cumva m-am ales cu o inscriere la semimaratonul de la Brasov. Fix cu o seara inainte de eveniment, mi s-a popus schimbul, a fost o nebunie si am acceptat imediat fara sa ma gandesc prea mult, dar si pentru ca cineva mi-a spus ca pot si ca ma va sustine.

Cei 21km in Brasov au fost … extrem de grei. 21km pintr-o caldura oribila, pe o sosea jumatate circulata de masini si autobuze, un traseu nu tocmai plat, prin camp, fara umbra, fara apa, ma simteam ca in desert. M-am oprit, da, am mers, am strans din dinti, dar am reusit din nou sa termin in timp. Si eram mandra de mine si plina de adrenalina si de dorinta de mai mult.

Asa ca am cautat mai mult. Am alergat mai mult, mai des, mai cu cap. Am inceput sa merg la sala, la inot, cu bicicleta si sa fac streching. L-am cunoscut pe Stefan Oprina si am intrat in trupa lui Fane, unde am descoperit antrenamentele personalizate, intervalele, long run-urile, bucatile, pace-ul adaptat la distanta, pozitia corpului, respiratia si importanta alimentatiei.

Am incercat alergarea la munte, pe poteci si drumuri forestiere, prin paduri unde nu se aude nimic in afara de respiratia mea si unde vad doar peisaje de vis. Am descoprit chinul unui „semimaraton” montan la Ciunget, aproape 27km in 7h de mers, catarat, coborat, alergat si tarat. Si sentimentul a fost sublim, oboseala si fericire cum numai dupa 7 ore de efort continuu poti sa simti.

Am continuat cu alergari „oficiale” la crosuri, semimaratoane in padure la Baneasa, la Plopeni, in Bucuresti, alergarile de marti cu 321, joia si in weekenduri cu Trupa lui Fane, alergarile singura sau cu prietenii in IOR, in Tineretului, in Moghioros sau pe strazile Bucurestiului.

Undeva intr-un compartiment de tren, in drum spre Bucuresti intorcandu-ma de la o alergare in Sinaia, s-a nascut ideea maratonului de la Atena. 42km pe traseul original, primul maraton alergat vreodata de un om. Primul meu maraton. Daca tot urma sa alerg 42km pentru prima data, de ce sa nu fie chiar maratonul original?

Cand am terminat semimaratonul de la Bucuresti in octombrie, cu un timp oficial de 2h19min, jumatate fiind chiar pe traseul primilor mei 10km, am realizat cat de mult m-am schimbat si cat de mult am crescut. Am alergat 17km fara sa ma opresc cand am realizat ca in urma cu 4 luni jumatatea acestei distante mi se parea muntele Everst, ca in urma 7 luni 1km era un vis frumos. Astazi alerg 10km ca antrenament lejer si semimaratonul este doar o alta alergare mai lunga.

Da, nu alerg repede, nu scot timpi extraordinari si nu ies pe podiumuri. Alerg incet, constant, fara sa ma obosesc si fara sa ma accidentez. Din februarie pana acum nu am avut nici o accidentare cauzata de alergare, mai ales ca am „ars etape” si nu am urmat un drum lin si sigur, asa cum „scrie in carti”. Poate si pentru ca am fost atenta, am luat pauza atunci cand corpul a cerut-o, m-am alimentat cum trebuie, am dormit, am alternat tipurile de miscare si nu am alergat foarte repede.

Am cunoscut multi oameni noi pe drumul acesta, oameni care mi-au devenit bun prieteni, care m-au sprijinit, au avut incredere in mine, m-au ajutat si mi-au fost alaturi. Am cunoscut oameni care aleaga din motive atat de diferite de ale mele, oameni care vor performanta, oameni care alearga pentru ei, pentru bani sau pentru podium. Dar toti suntem la fel intr-un final, pentru ca ne uneste pasiunea pentru acest sport atat de simplu, dar atat de frumos.

Omul este nascut sa alerge, alergarea este cea mai primitiva si mai complexa forma de miscare, care ne transforma din oameni in animale superbe.

Mai sunt 6 zile pana voi zbura spre Atena, pana voi mai depasi o alta limita, o bariera pe care in acest moment o privesc cu groaza dar si cu bucurie. Pentru mine, acest maraton va fi un test de vointa, un test psihic si un test fizic, pe care sper sa le trec cu bine, ca de fiecare data.

🍁 Relaxarea dinainte de maraton – masaj Lomi Lomi 🍁

Mai sunt 6 zile pana cand voi lua startul primului meu maraton, primii 42km pentru care m-am pregatit atat fizic cat si psihic in ultima vreme. Sunt constienta ca nu va fi usor, mai ales ca maratonul ales nu este chiar unul dintre cele mai usoare care exista (Maratonul original de la Atena). Mi-am dorit ca primul meu maraton sa fie unul simbolic, asa ca am ales chiar primul maraton alergat vreodata.

Daca pentru partea fizica am inclus antrenamente de forta si inot pe langa alergare, pentru partea psihica, pe langa carti, meditatie si discutii cu oameni dragi mie, am descoperit beneficiile relaxarii prin masaj.

Unul dintre cele mai interesante masaje pe care le-am experimentat a fost masajul Lomi Lomi, considerat unul dintre cele mai vechi forme de vindecare a trupului si a sufletului, practicat de vindecatorii din Hawaii.

Oana Maria Botonogu, terapeut si formator al centrului Bio Focus, mi-a explicat principiile acestui tip de masaj si mi-a demonstrat cum poate sa faca sa dispara o febra musculara de 2 zile care nu ma lasa nici sa ma asez pe scaun cum trebuie. Dupa o serie de exercitii de forta la sala combinate cu o alergare de 10km in dimineata dinaintea masajului, m-am ales cu o febra musculara de „zile mari”, muschii mei nefiind obisnuiti cu miscarile din sala de forta. Dupa masaj, am simtit cum mi s-a incalzit tot corpul si chiar daca febra nu a disparut complet am ramas doar cu o usoara senzatie de jena in muschi, care nu s-a transformat la loc in durere asa cum se intampla dupa un masaj „home made” cu creme relaxante.

Ideea fundamentala a filosofiei Huna (pe care se bazeaza terapia Lomi Lomi) este ca fiecare dintre noi creeaza o experienta personala a realitatii, prin credintele, actiunile si reactiile noastre, prin ganduri si sentimente. In filosofia Huna exista sapte principii spirituale ale vietii, care explica modul in care functioneaza lumea:

  1. IKE – CONSTIINTA: Lumea este asa cum crezi tu ca este.
  2. KALA – LIBERTATEA: Nu exista limite.
  3. MAKIA – CONCENTRAREA : Energia urmeaza calea atentiei.
  4. MANAWA – PERSISTENTA: Acum este momentul pentru putere.
  5. ALOHA – IUBIREA : A iubi inseamna a fi fericit cu ceea ce ai.
  6. MANA – INCREDEREA : Toata puterea vine din interior.
  7. PONO – INTELEPCIUNEA: Eficienta este masura adevarului.

In viziunea unui kahuna (vindecatorul), mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile sunt asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti.

Chiar daca teoriile de genul acesta ti se par o prostie, sau nu crezi ca iti poti influenta viata in vreun fel, sa gandesti pozitiv si sa creezi experiente placute care sa te ajute in drumul tau, n-a facut nici un rau nimanui. Iar daca langa asta adaugi si un masaj de relaxare, cateva momente ale tale cu tine, cu o muzica relaxanta in surdina si arome placut mirositoare, rau nu are cum sa iti faca, ba din contra.

Munca continua, fara nici un pic de relaxare sau odihna nu aduce nimic bun. Suprasolicitarea te face „mai bun” doar pe moment, dar poate avea consecinte grave pe mai tarziu si asta nu se aplica doar in sport. Acasa, la birou, in afacerea ta pe care abia ai inceput sa o construiesti, daca totul este work work and no play, la un moment vei face „poc”. Corpul si mintea noastra nu pot functiona non stop la turatie maxima, nu ne putem hrani numai cu stres si trebuie sa invatam sa ne relaxam, sa ne detasam de probleme si sa privim totul de pa margine, cu alti ochi.

In Romania, masajul este inca considerat un lux, un snobism sau o inutilitate. Din pacate, pentru multi dintre noi care nu avem bugetele de rasfat ale occidentalilor sau ale vecinilor europeni mai instariti, sa ajungem la masaj macar o data pe saptamana est aproape imposibil. Si daca nu e vorba de bani, e vorba de timp. Niciodata nu avem suficient timp, pentru noi, pentru munca, pentru familie, prieteni, hobby-uri, sport, lectura, gatit, plimbari.

Ziua are 24h pentru toti, nimeni nu poate „da spaga” sa primeasca cateva ore in plus pe zi ca sa termine ce mai are de facut. Eu incerc, pe cat posibil, sa imi fac timp si pentru mine pentru ca eu sunt cea mai importanta persoana.

V-o recomand din toata inima pe Oana Maria Botonogu (www.onixtherapy.ro) pe care o gasiti la Centrul Bio Focus (www.centrulbiofocus.ro) alaturi de ceilalti oameni minunati.

🍛 🍲Idei de pranz sau cina inainte de semimaraton

In ultimele zile am avut mai multa inspiratie si am decis ca mai bine gatesc acasa ceva sanatos (nu chiar de fiecare data) decat sa mananc iar piept de pui cu salata de varza la cantina. In general imi place mancarea cat mai putin procesata, cu foarte putina carne, nu sunt fana ciorbe, mancaruri gatite sau fast food. Imi plac mult fructele – de obicei le mananc ca mic dejun sau cina, legumele, iaurtul cu fructe, seminte, fulgi de ovaz si miere, budinca de chia, orezul cu ciuperci si morcovi si cam orice nu e nevoie sa fie gatit.

🍴 Fasole verde cu seminte de in si usturoi

Am dat in clocot in apa cu putin sare pentru 5 minute cam 500gr de fasole verde congelata. Intre timp am topit o bucata mica de unt in tigaie, am calit 4 catei de usturoi 3 minute apoi am adaugat fasolea scursa bine de apa. Cand s-a evaporat toata apa am pus sos de soia dulce si seminte de in, am mai lasat 5 minute sa se prajeasca putin semintele si … gata! Am mancat a doua zi cu gratar.

🍴 Gratar cu salata de sfecla rosie si emmentaler

Aici gatitul a insemnat pus carnea asezonata cu sare, piper, si fulgi de chilly pe gratar si lasata nemiscata 5/7 minute pe fiecare parte. Salata de sfecla pentru lenesi (gata preparata si taiata) gasiti in Mega, un borcan mare de la Olympus costa 4.4 lei. Emmentalerul nu stiu cat e de sanatos dar mie imi place super mult, l-as manca cu orice, 2/3 bucatele subtiri n-au omorat pe nimeni.

🍴 Cartofi copti cu smantana si salata de varza

Se aleg cei mai mari si mai frumosi cartofi din casa si li se face baie cu apa rece si eventual un burete pentru a-i curata de pamant si alte probleme. Se pun in tava cuptorului si se lasa la foc mediu cam 45 minute sau pana intra furculita usor in ei. Se servesc imediat, taiati pe jumatate, cu putin unt, smantana 12%, sare si piper. Salata de varza se face clasic, cu sare, piper si putin otet balsamic, lasata minim 30 min la frigider sa se patrunda aromele.

🍴 Paste bolognese

Pentru ca maine alerg la MIB la proba semimaraton, am zis ca este cazul de carboloading cu o portie de paste. Am fiert pastele in apa cu putina sare si ulei conform indicatiilor de pe pachet. Pentru sos am prajit in tigaie o conserva de carne de la Mega, marca 365 impreuna cu un borcan de ciuperci feliate pana s-a evaporat tot lichidul si s-a rumenit carnea. Am pus 1/2 borcan de sos de paste bolognese (tot de la Mega si nu, nu le fac reclama dar de la ei cumpar cei mai des), oregano, busioc, sare, piper si 1/2 de legatura de patrunjel proaspat. Am amestecat pastele cu sosul si am pus 2 felii de emmentaler langa, asa, de pofta 🙂

Maine alerg la Bucharest Marathon 2016, cu numarul H6145, harta semimaratonului este cea de mai jos. Testez si o noua metoda de prindere a numarului, cu ajutorul curelei de la Isostar, sa vedem daca se vede vreo diferenta si reusesc sa raman cu numarul intact la final.

5 Produse de machiaj sub 50lei

Astazi o sa abordez un subiect special pentu fete si mai exact machiajul. Chiar daca trendul ultimilor ani este sa fim cat mai naturale, tuturor ne place sa fim frumoase si elegante la birou, la o iesire in oras sau chiar atunci cand facem sport.

Daca vara nu ma machiez foarte des pentru ca nu suport caldura si transpir destul de mult, toamna imi place sa fiu frumoasa si atunci cand alerg sau merg cu bicicleta.

Este greu sa gasim produse care sa nu se intinda, sa nu curga, sa reziste la “efort” si nici sa nu coste o avere. Eu nu ma machiez foarte complex, fond de ten, o pudra, fard, un creion de ochi, rimel si ruj inseamna un machiaj complet pentru mine. Stiu ca alte fete folosesc mult mai multe produse si arata complet diferit cand sunt machiate (chiar daca nu mereu transformarea este in bine) dar pentru mine este suficient ce folosesc eu.

Pe parcursul anilor am testat super multe cosmetice, de la produse ieftine la produse de lux din Sephora sau alte magazine de profil si am ajuns la concluzia ca nu tot ceea ce este scump este automat si bun, sau ca poti obtine efecte similare cu produse accesibile.

Astazi vreau sa va recomand 5 produse de machiaj care costa sub 50 lei si care “isi fac treaba” foarte bine.

  1. Baza de machiaj pentru pleoape de la Avon. Costa 13 lei in ultimul catalog si este o cutie mica si eleganta in care se ascunde cel mai bun primer pentru fard incercat de mine. Eu am tenul gras si orice fard folosesc in 2 sau 3 ore dispare de pe pleoape sau se strange inestetic in cute. Minunea asta la cutiuta este singura baza care a reusit sa ma lase si pe mine sa ma bucur de machiaj o zi intreaga, fara sa se scurga, sa se stranga, sa transpire.
  2. Creionul de ochi Supershock de la Avon. Costa in jur de 12/15 lei in functie de campanie. Mina este sub forma de gel, nu am mai gasit tipul acesta de mina la nici un alt creion si “bate” inclusiv celebrele creioane Ada la 5 lei sau creionul Lancome de 100 lei. Este rezistent, poate fi folosit si ca eyeliner daca te pricepi putin la asta si nu curge atunci cand transpiri.
  3.  Pudra matifianta de la FM. FM este o firma pe care am descoperit-o recent si care comercializeaza in principal replici ale parfumurilor celebre, cosmetice si produse pentru casa, asa un fel de Amway mai accesibil. Pudra costa doar 35 lei si isi face treaba la fel de bine ca cea de la Clinique care costa 150 lei.
  4. Fardul de ochi Glam Eyes de la Rimmel London. Costa undeva la 10 lei. L-am cumparat de 3 ori deja pana acum, mereu in aceasi culoare, este cea mai pigmentata si mai rezistenta din gama. Teoretic ai 4 culori cu care te poti juca, preferata mea este cea din mijloc, un aramiu superb, care in combinatie cu baza de la Avon este fardul perfect.
  5. Mascara neagra 2000 calories de la Max Factor. Costa 35 lei in Douglas si sunt la fel de multumita de el ca si de Dior-ul de 200 lei. Nu face minuni, nici o mascara nu face minuni, dar alungeste genele, le da volum si rezista toata ziua. Plus ca nu este nevoie sa te chinui mult la demachiere, nu face “picioruse de paianjen” pe gene si nici nu se scurge inestetic la transpiratie sau un pic de ploaie.

La final vreau sa adaug ca nu este obligatoriu sa purtam machiaj daca nu ne simtim bine cu el, daca nu ni se potriveste sau preferam sa lasam tenul curat. Oricum este indicat sa nu ne machiem chiar zilnic, sa lasam tenul sa respire si sa nu uitam sa ne demachiem de fiecare data.

Este bine sa ramanem machiate atunci cand facem sport? Teoretic nu, pentru ca nu lasam porii sa respire si sa elimine transpiratia asa cum trebuie, dar daca nu exageram cu 5 produse pentru ten, 3 pentru ochi, 2 pentru sprancene, 2 rujuri si alte necunoscute mie, nu este nici o problema. Un boost de incredere in sine si energie este binevenit mereu!

Duminica la MIB voi alerga cu machiaj la semimaraton! Pentru ca sunt femeie si pentru ca vreau sa ma simt frumoasa si admirata!