“If you run, you are a runner” – despre primii mei 42km

“If you run, you are a runner. It doesn’t matter how fast or how far. It doesn’t matter if today is your first day or if you’ve been running for twenty years. There is no test to pass, no license to earn, no membership card to get. You just run.”

Inca ma uit la poza asta si nu imi vine sa cred ca am terminat maratonul de la Atena si ca au trecut deja 2 saptamani de atunci. E cumva ciudat sentimentul cand stau si ma intreb cat mai e pana la maraton dar imi dau seama ca l-am facut deja, momentul s-a dus, insa am ramas cu amintirile si experienta ce nu o voi uita niciodata, indiferent cat de bine voi alerga pe viitor si ce timp mult mai bun voi scoate pe acelasi traseu. Am in plan sa mai alerg o data Atena, undeva peste ceva vreme, nu stiu exact cand.

M-am tezit in dimineata zilei de 13 Noiembrie la 4:30 dimineata, m-am spalat pe ochi si pe dinti, am mancat o banana, m-am imbracat si am plecat la drum spre autocarele ce urmau sa ne duca la start. Dupa o ora pe drum, ascultand de 2 ori regulamentul cursei (in engleza si in greaca) am ajuns in zona de start undeva la ora 6 dimineata, urmand sa iau startul la aproximativ 9:30. Mi-am lasat hanoracul la camionul garderoba si am primit o bucata mare de plastic careia i-am facut gauri pentru gat si maini, ca sa imi tina de cald.

Cele 3 ore si jumatate petrecute in localitatea Marathon au zburat imediat si m-am trezit plecand in calatoria pentru care ma antrenasem din iunie, aventura pe care o asteptam atat de mult, plina de emotii si de ganduri de toate felurile.

Primii km n-au fost cu nimic deosebiti, poate ca inca nu realizam cu adevarat unde sunt si ce fac, dar am hotarat sa nu folosesc castile (desi mereu alerg cu muzica, de data asta am vrut sa traiesc, sa simt si sa aud fiecare moment) si nu le-am simtit lipsa deloc. Spre km 5 mi-am dat seama ca alerg putin mai repede decat media constanta de 7min/km pe care mi-o propusesem asa ca am inceput sa alerg mai incet. Nu ma interesa timpul, nu alergam pentru timpi sau PB, voiam doar sa ma bucur de tot. Pe masura ce se adunau km am inceput sa realizez si ca de data asta km 21 nu va insemna sfarsitul alergarii ci abia jumatatea distantei.

Urcarea a inceput undeva inainte de km 21 si mi s-a parut destul de usoara initial, devenind din ce in ce mai grea pe masura ce inaintam, si am ineput sa micsorez pasul. Dupa ce am terminat semimaratonul … mi-am dat seama ca mai am unul, trebuie sa continui, sa merg mai departe.

Inca de dimineata de cand coborasem din pat am avut o problema cu un carcel in spatele genunchiului drept, dar care m-a lasat imediat. Din pacate, pe la km 30, acest vizitator nepoftit s-a gandit ca e cazul sa insiste, sa vada ce fac. L-am ignorat si am continuat sa alerg. Deja pace-ul meu scazuse la 8min/km, dar in nici un caz nu aveam de gand sa merg sau sa ma opresc. Distanta pana la finish era din ce in ce mai mica, oamenii de pe traseu ne incurajau sa continuam, alergatorii care cedau in fata traseului si se urcau in autobuze ma faceau sa vreau sa ajung la finish, sa fie totul bine, sa nu trebuiasca sa abandonez sau sa depasesc timpul oficial.

Cand intr-un final am trecut pragul stadionului olimpic (cu ceva chin pe ultimul km din cauza carcelului) ceva s-a schimbat, pe ultima suta de metrii parca nu ma mai durea nimic, nu mai simteam nici un carcel, nici o durere, nu mai imi era somn, sete, foame.

Cand am simtit greutatea medaliei in jurul gatului a fost ca o trezire din somn, reusisem, alergasem maratonul de la Atena, alergasem 42 km!!! Reusisem imposibilul, ceea ce in urma cu numai 8 luni era o utopie si ceva ce nu credeam ca poate fi posibil.

Multi prieteni si colegi care nu alearga m-au intrebat cum m-am simtit, cum a fost, cum ma vad acum, cum m-a shimbat maratonul. Desi nu ai crede ca o asemenea experienta te poate schimba in vreun fel, cu toate ca ai auzit si pe altii spunand aceleasi lucruri despre schimbarea pe care o incepe in tine, nu poti realiza cu adevarat cum este pana nu termini si tu un maraton, primul tau maraton, caci de la al doilea in sus toate vor fi la fel.

M-am simtit ca si cum fostul “eu” a murit si s-a nascut un nou “eu”, mai bun, mai simplu, mai puternic, cu alta gandire, alta viziune asupra vietii si asupra a ceea ce inseamna limite sau vise. Mi-am redefinit cuvintele “posibil” si “imposibil”, am trecut prin senzatii opus diferite si sentimente contradictorii. Am realizat ca nimic in viata asta nu este imposibil de facut si ca singurele limite sunt cele pe care ni le setam chiar noi, in mintea noastra. Corpul uman este o masina atat de puternica si de complexa, care poate face lucruri uimitoare, de care nu il credeam in stare.

Abia astept urmatorul maraton, aceasta doar ce mi-a deschis apetitul pentru alergari lungi 🙂

Mi-a luat aproape 2 saptamani sa scriu acest text pentru ca nici nu stiu inca foarte bine sa pun in cuvinte tot ce am simtit si ce inca mai simt. Pentru mine, care in ultimii ani am fost un “couch potato” este o realizare incredibila, alergarea chiar mi-a schimbat viata, modul in care ma privesc pe mine si pe cei din jur, modul in care gandesc. Am devenit mai ordonata, mai atenta, mai organizata.

Poate ca nu alerg repede, bine, sau asa cum “ar trebui”, sunt constienta ca este mult loc pentru imbunatatiri, ca mai am multe de invatat si de aflat, dar primul pas a fost facut si asta conteaza cel mai mult…

Asa ca … daca iti doresti sa pornesti pe drumul asta, ia-ti inima in dinti, incepe de maine si o sa reusesti chiar si atunci cand toti cei din jurul tau iti vor spune ca este imposibil.

My Relationship With Running – Part 1

Acest post o sa fie unul lung, o poveste despre mine si relatia mea cu alergarea, cu adaptarea la o lume si o viata noua, cu vise, dorinte, impliniri. O poveste a unui drum pe care am ajuns intamplator, dar care mi-a placut atat de mult incat am ales sa raman si sa merg mai departe. E un drum despre depasirea limitelor, despre puterea de a merge mai departe, despre cunoastere si imprietenire cu cea mai importanta persoana din viata mea – eu.

M-am reapucat de alergare si de sport in general undeva prin luna ianuarie a acestui an. Mi-am facut un abonament la sala si mergeam impreuna cu un coleg de birou. Am inceput sa „alergam” pe banda, pun ghilimele pentru ca imi aduc aminte si acum cat imi era de greu sa alerg 300m fara sa ma opresc, preferam sa setez banda la inclinatie maxima si sa merg, decat sa mai trec prin chinul de a alerga. Fara sa-mi dau seama, pentru ca am continuat sa ma chinui aproape in fiecare zi, am reusit sa ajung la 500m alergati fara pauze, ca mai apoi sa urc la 1km de alergare continua.

Am iesit la prima mea alergare pe strada in jurul blocului, o tura de 2.6km si mi s-a parut mai greu decat la sala, nu am reusit sa-i alerg complet, ma opream destul de des si mi se parea greu. Dar am continuat. M-am inscris la proba de 10km la semimaratonul din mai de la Bucuresti, chiar daca nu alergasem niciodata mai mult de 4km legati (mai mult mers decat alergat, dar asta nu era un detaliu care sa ma opreasca). Am iesit sa alerg in parc sau pe strazile din cartier cat de des puteam, uneori mergeam, dar nu am renuntat, ma gandeam la cei 10km care in acel moment erau o distanta enorma pentru mine.

In ziua evenimentului, am descoperit cat de greu este sa alergi pe distanta mare, pe caldura, fara antrenament corespunzator, fara sa am idee de incaltaminte si imbracaminte adecvata. Mi-a luat aproape 2h si m-am oprit de foarte multe ori pe traseu, am mers foarte mult, dar am ajuns la finish in timp.

Nu m-am demotivat, am continuat sa alerg aproape zilnic si am descoprit gasca 321 sport, asa ca am inceput sa merg in Herastrau aproape in fiecare marti. Deja se lipise de mine „microbul” alergarii si voiam din ce in ce mai mult, alergam mai des, mai mult si mai constient. Am inceput sa citesc, sa ma documentez, sa intreb, sa caut informatii pe net. Urmatoarea alergare „oficiala” trebuia sa fie tot de 10km, dar cumva m-am ales cu o inscriere la semimaratonul de la Brasov. Fix cu o seara inainte de eveniment, mi s-a popus schimbul, a fost o nebunie si am acceptat imediat fara sa ma gandesc prea mult, dar si pentru ca cineva mi-a spus ca pot si ca ma va sustine.

Cei 21km in Brasov au fost … extrem de grei. 21km pintr-o caldura oribila, pe o sosea jumatate circulata de masini si autobuze, un traseu nu tocmai plat, prin camp, fara umbra, fara apa, ma simteam ca in desert. M-am oprit, da, am mers, am strans din dinti, dar am reusit din nou sa termin in timp. Si eram mandra de mine si plina de adrenalina si de dorinta de mai mult.

Asa ca am cautat mai mult. Am alergat mai mult, mai des, mai cu cap. Am inceput sa merg la sala, la inot, cu bicicleta si sa fac streching. L-am cunoscut pe Stefan Oprina si am intrat in trupa lui Fane, unde am descoperit antrenamentele personalizate, intervalele, long run-urile, bucatile, pace-ul adaptat la distanta, pozitia corpului, respiratia si importanta alimentatiei.

Am incercat alergarea la munte, pe poteci si drumuri forestiere, prin paduri unde nu se aude nimic in afara de respiratia mea si unde vad doar peisaje de vis. Am descoprit chinul unui „semimaraton” montan la Ciunget, aproape 27km in 7h de mers, catarat, coborat, alergat si tarat. Si sentimentul a fost sublim, oboseala si fericire cum numai dupa 7 ore de efort continuu poti sa simti.

Am continuat cu alergari „oficiale” la crosuri, semimaratoane in padure la Baneasa, la Plopeni, in Bucuresti, alergarile de marti cu 321, joia si in weekenduri cu Trupa lui Fane, alergarile singura sau cu prietenii in IOR, in Tineretului, in Moghioros sau pe strazile Bucurestiului.

Undeva intr-un compartiment de tren, in drum spre Bucuresti intorcandu-ma de la o alergare in Sinaia, s-a nascut ideea maratonului de la Atena. 42km pe traseul original, primul maraton alergat vreodata de un om. Primul meu maraton. Daca tot urma sa alerg 42km pentru prima data, de ce sa nu fie chiar maratonul original?

Cand am terminat semimaratonul de la Bucuresti in octombrie, cu un timp oficial de 2h19min, jumatate fiind chiar pe traseul primilor mei 10km, am realizat cat de mult m-am schimbat si cat de mult am crescut. Am alergat 17km fara sa ma opresc cand am realizat ca in urma cu 4 luni jumatatea acestei distante mi se parea muntele Everst, ca in urma 7 luni 1km era un vis frumos. Astazi alerg 10km ca antrenament lejer si semimaratonul este doar o alta alergare mai lunga.

Da, nu alerg repede, nu scot timpi extraordinari si nu ies pe podiumuri. Alerg incet, constant, fara sa ma obosesc si fara sa ma accidentez. Din februarie pana acum nu am avut nici o accidentare cauzata de alergare, mai ales ca am „ars etape” si nu am urmat un drum lin si sigur, asa cum „scrie in carti”. Poate si pentru ca am fost atenta, am luat pauza atunci cand corpul a cerut-o, m-am alimentat cum trebuie, am dormit, am alternat tipurile de miscare si nu am alergat foarte repede.

Am cunoscut multi oameni noi pe drumul acesta, oameni care mi-au devenit bun prieteni, care m-au sprijinit, au avut incredere in mine, m-au ajutat si mi-au fost alaturi. Am cunoscut oameni care aleaga din motive atat de diferite de ale mele, oameni care vor performanta, oameni care alearga pentru ei, pentru bani sau pentru podium. Dar toti suntem la fel intr-un final, pentru ca ne uneste pasiunea pentru acest sport atat de simplu, dar atat de frumos.

Omul este nascut sa alerge, alergarea este cea mai primitiva si mai complexa forma de miscare, care ne transforma din oameni in animale superbe.

Mai sunt 6 zile pana voi zbura spre Atena, pana voi mai depasi o alta limita, o bariera pe care in acest moment o privesc cu groaza dar si cu bucurie. Pentru mine, acest maraton va fi un test de vointa, un test psihic si un test fizic, pe care sper sa le trec cu bine, ca de fiecare data.

🍁 Relaxarea dinainte de maraton – masaj Lomi Lomi 🍁

Mai sunt 6 zile pana cand voi lua startul primului meu maraton, primii 42km pentru care m-am pregatit atat fizic cat si psihic in ultima vreme. Sunt constienta ca nu va fi usor, mai ales ca maratonul ales nu este chiar unul dintre cele mai usoare care exista (Maratonul original de la Atena). Mi-am dorit ca primul meu maraton sa fie unul simbolic, asa ca am ales chiar primul maraton alergat vreodata.

Daca pentru partea fizica am inclus antrenamente de forta si inot pe langa alergare, pentru partea psihica, pe langa carti, meditatie si discutii cu oameni dragi mie, am descoperit beneficiile relaxarii prin masaj.

Unul dintre cele mai interesante masaje pe care le-am experimentat a fost masajul Lomi Lomi, considerat unul dintre cele mai vechi forme de vindecare a trupului si a sufletului, practicat de vindecatorii din Hawaii.

Oana Maria Botonogu, terapeut si formator al centrului Bio Focus, mi-a explicat principiile acestui tip de masaj si mi-a demonstrat cum poate sa faca sa dispara o febra musculara de 2 zile care nu ma lasa nici sa ma asez pe scaun cum trebuie. Dupa o serie de exercitii de forta la sala combinate cu o alergare de 10km in dimineata dinaintea masajului, m-am ales cu o febra musculara de „zile mari”, muschii mei nefiind obisnuiti cu miscarile din sala de forta. Dupa masaj, am simtit cum mi s-a incalzit tot corpul si chiar daca febra nu a disparut complet am ramas doar cu o usoara senzatie de jena in muschi, care nu s-a transformat la loc in durere asa cum se intampla dupa un masaj „home made” cu creme relaxante.

Ideea fundamentala a filosofiei Huna (pe care se bazeaza terapia Lomi Lomi) este ca fiecare dintre noi creeaza o experienta personala a realitatii, prin credintele, actiunile si reactiile noastre, prin ganduri si sentimente. In filosofia Huna exista sapte principii spirituale ale vietii, care explica modul in care functioneaza lumea:

  1. IKE – CONSTIINTA: Lumea este asa cum crezi tu ca este.
  2. KALA – LIBERTATEA: Nu exista limite.
  3. MAKIA – CONCENTRAREA : Energia urmeaza calea atentiei.
  4. MANAWA – PERSISTENTA: Acum este momentul pentru putere.
  5. ALOHA – IUBIREA : A iubi inseamna a fi fericit cu ceea ce ai.
  6. MANA – INCREDEREA : Toata puterea vine din interior.
  7. PONO – INTELEPCIUNEA: Eficienta este masura adevarului.

In viziunea unui kahuna (vindecatorul), mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile sunt asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti.

Chiar daca teoriile de genul acesta ti se par o prostie, sau nu crezi ca iti poti influenta viata in vreun fel, sa gandesti pozitiv si sa creezi experiente placute care sa te ajute in drumul tau, n-a facut nici un rau nimanui. Iar daca langa asta adaugi si un masaj de relaxare, cateva momente ale tale cu tine, cu o muzica relaxanta in surdina si arome placut mirositoare, rau nu are cum sa iti faca, ba din contra.

Munca continua, fara nici un pic de relaxare sau odihna nu aduce nimic bun. Suprasolicitarea te face „mai bun” doar pe moment, dar poate avea consecinte grave pe mai tarziu si asta nu se aplica doar in sport. Acasa, la birou, in afacerea ta pe care abia ai inceput sa o construiesti, daca totul este work work and no play, la un moment vei face „poc”. Corpul si mintea noastra nu pot functiona non stop la turatie maxima, nu ne putem hrani numai cu stres si trebuie sa invatam sa ne relaxam, sa ne detasam de probleme si sa privim totul de pa margine, cu alti ochi.

In Romania, masajul este inca considerat un lux, un snobism sau o inutilitate. Din pacate, pentru multi dintre noi care nu avem bugetele de rasfat ale occidentalilor sau ale vecinilor europeni mai instariti, sa ajungem la masaj macar o data pe saptamana est aproape imposibil. Si daca nu e vorba de bani, e vorba de timp. Niciodata nu avem suficient timp, pentru noi, pentru munca, pentru familie, prieteni, hobby-uri, sport, lectura, gatit, plimbari.

Ziua are 24h pentru toti, nimeni nu poate „da spaga” sa primeasca cateva ore in plus pe zi ca sa termine ce mai are de facut. Eu incerc, pe cat posibil, sa imi fac timp si pentru mine pentru ca eu sunt cea mai importanta persoana.

V-o recomand din toata inima pe Oana Maria Botonogu (www.onixtherapy.ro) pe care o gasiti la Centrul Bio Focus (www.centrulbiofocus.ro) alaturi de ceilalti oameni minunati.

🍛 🍲Idei de pranz sau cina inainte de semimaraton

In ultimele zile am avut mai multa inspiratie si am decis ca mai bine gatesc acasa ceva sanatos (nu chiar de fiecare data) decat sa mananc iar piept de pui cu salata de varza la cantina. In general imi place mancarea cat mai putin procesata, cu foarte putina carne, nu sunt fana ciorbe, mancaruri gatite sau fast food. Imi plac mult fructele – de obicei le mananc ca mic dejun sau cina, legumele, iaurtul cu fructe, seminte, fulgi de ovaz si miere, budinca de chia, orezul cu ciuperci si morcovi si cam orice nu e nevoie sa fie gatit.

🍴 Fasole verde cu seminte de in si usturoi

Am dat in clocot in apa cu putin sare pentru 5 minute cam 500gr de fasole verde congelata. Intre timp am topit o bucata mica de unt in tigaie, am calit 4 catei de usturoi 3 minute apoi am adaugat fasolea scursa bine de apa. Cand s-a evaporat toata apa am pus sos de soia dulce si seminte de in, am mai lasat 5 minute sa se prajeasca putin semintele si … gata! Am mancat a doua zi cu gratar.

🍴 Gratar cu salata de sfecla rosie si emmentaler

Aici gatitul a insemnat pus carnea asezonata cu sare, piper, si fulgi de chilly pe gratar si lasata nemiscata 5/7 minute pe fiecare parte. Salata de sfecla pentru lenesi (gata preparata si taiata) gasiti in Mega, un borcan mare de la Olympus costa 4.4 lei. Emmentalerul nu stiu cat e de sanatos dar mie imi place super mult, l-as manca cu orice, 2/3 bucatele subtiri n-au omorat pe nimeni.

🍴 Cartofi copti cu smantana si salata de varza

Se aleg cei mai mari si mai frumosi cartofi din casa si li se face baie cu apa rece si eventual un burete pentru a-i curata de pamant si alte probleme. Se pun in tava cuptorului si se lasa la foc mediu cam 45 minute sau pana intra furculita usor in ei. Se servesc imediat, taiati pe jumatate, cu putin unt, smantana 12%, sare si piper. Salata de varza se face clasic, cu sare, piper si putin otet balsamic, lasata minim 30 min la frigider sa se patrunda aromele.

🍴 Paste bolognese

Pentru ca maine alerg la MIB la proba semimaraton, am zis ca este cazul de carboloading cu o portie de paste. Am fiert pastele in apa cu putina sare si ulei conform indicatiilor de pe pachet. Pentru sos am prajit in tigaie o conserva de carne de la Mega, marca 365 impreuna cu un borcan de ciuperci feliate pana s-a evaporat tot lichidul si s-a rumenit carnea. Am pus 1/2 borcan de sos de paste bolognese (tot de la Mega si nu, nu le fac reclama dar de la ei cumpar cei mai des), oregano, busioc, sare, piper si 1/2 de legatura de patrunjel proaspat. Am amestecat pastele cu sosul si am pus 2 felii de emmentaler langa, asa, de pofta 🙂

Maine alerg la Bucharest Marathon 2016, cu numarul H6145, harta semimaratonului este cea de mai jos. Testez si o noua metoda de prindere a numarului, cu ajutorul curelei de la Isostar, sa vedem daca se vede vreo diferenta si reusesc sa raman cu numarul intact la final.

5 Produse de machiaj sub 50lei

Astazi o sa abordez un subiect special pentu fete si mai exact machiajul. Chiar daca trendul ultimilor ani este sa fim cat mai naturale, tuturor ne place sa fim frumoase si elegante la birou, la o iesire in oras sau chiar atunci cand facem sport.

Daca vara nu ma machiez foarte des pentru ca nu suport caldura si transpir destul de mult, toamna imi place sa fiu frumoasa si atunci cand alerg sau merg cu bicicleta.

Este greu sa gasim produse care sa nu se intinda, sa nu curga, sa reziste la “efort” si nici sa nu coste o avere. Eu nu ma machiez foarte complex, fond de ten, o pudra, fard, un creion de ochi, rimel si ruj inseamna un machiaj complet pentru mine. Stiu ca alte fete folosesc mult mai multe produse si arata complet diferit cand sunt machiate (chiar daca nu mereu transformarea este in bine) dar pentru mine este suficient ce folosesc eu.

Pe parcursul anilor am testat super multe cosmetice, de la produse ieftine la produse de lux din Sephora sau alte magazine de profil si am ajuns la concluzia ca nu tot ceea ce este scump este automat si bun, sau ca poti obtine efecte similare cu produse accesibile.

Astazi vreau sa va recomand 5 produse de machiaj care costa sub 50 lei si care “isi fac treaba” foarte bine.

  1. Baza de machiaj pentru pleoape de la Avon. Costa 13 lei in ultimul catalog si este o cutie mica si eleganta in care se ascunde cel mai bun primer pentru fard incercat de mine. Eu am tenul gras si orice fard folosesc in 2 sau 3 ore dispare de pe pleoape sau se strange inestetic in cute. Minunea asta la cutiuta este singura baza care a reusit sa ma lase si pe mine sa ma bucur de machiaj o zi intreaga, fara sa se scurga, sa se stranga, sa transpire.
  2. Creionul de ochi Supershock de la Avon. Costa in jur de 12/15 lei in functie de campanie. Mina este sub forma de gel, nu am mai gasit tipul acesta de mina la nici un alt creion si “bate” inclusiv celebrele creioane Ada la 5 lei sau creionul Lancome de 100 lei. Este rezistent, poate fi folosit si ca eyeliner daca te pricepi putin la asta si nu curge atunci cand transpiri.
  3.  Pudra matifianta de la FM. FM este o firma pe care am descoperit-o recent si care comercializeaza in principal replici ale parfumurilor celebre, cosmetice si produse pentru casa, asa un fel de Amway mai accesibil. Pudra costa doar 35 lei si isi face treaba la fel de bine ca cea de la Clinique care costa 150 lei.
  4. Fardul de ochi Glam Eyes de la Rimmel London. Costa undeva la 10 lei. L-am cumparat de 3 ori deja pana acum, mereu in aceasi culoare, este cea mai pigmentata si mai rezistenta din gama. Teoretic ai 4 culori cu care te poti juca, preferata mea este cea din mijloc, un aramiu superb, care in combinatie cu baza de la Avon este fardul perfect.
  5. Mascara neagra 2000 calories de la Max Factor. Costa 35 lei in Douglas si sunt la fel de multumita de el ca si de Dior-ul de 200 lei. Nu face minuni, nici o mascara nu face minuni, dar alungeste genele, le da volum si rezista toata ziua. Plus ca nu este nevoie sa te chinui mult la demachiere, nu face “picioruse de paianjen” pe gene si nici nu se scurge inestetic la transpiratie sau un pic de ploaie.

La final vreau sa adaug ca nu este obligatoriu sa purtam machiaj daca nu ne simtim bine cu el, daca nu ni se potriveste sau preferam sa lasam tenul curat. Oricum este indicat sa nu ne machiem chiar zilnic, sa lasam tenul sa respire si sa nu uitam sa ne demachiem de fiecare data.

Este bine sa ramanem machiate atunci cand facem sport? Teoretic nu, pentru ca nu lasam porii sa respire si sa elimine transpiratia asa cum trebuie, dar daca nu exageram cu 5 produse pentru ten, 3 pentru ochi, 2 pentru sprancene, 2 rujuri si alte necunoscute mie, nu este nici o problema. Un boost de incredere in sine si energie este binevenit mereu!

Duminica la MIB voi alerga cu machiaj la semimaraton! Pentru ca sunt femeie si pentru ca vreau sa ma simt frumoasa si admirata!

Parcul de Aventura Comana – weekend activ in natura

Weekendul trecut mi-am petrecut duminica in Parcul de Aventura Comana, unde avea loc un festival cu mancare traditionala si muzica, unde se zvonea ca poti face miscare, te poti da cu bicla, poti alerga, manca si chiar dormi peste noapte la hotel.

Este fix genul acela de loc unde sa evadezi din Bucuresti intr-un weekend si sa nu pleci totusi prea departe, la aproximativ 45 de km, drum care dureaza cam o ora, in functie de unde dai startul si de aglomeratia de pe drum. Am inteles ca orice drum ai alege e la fel de prost, asa ca varianta cea mai dreapta a fost castigatoare. Intr-adevar, drumul pana acolo e plin de gropi, carute, asfalt stricat si indicatoarele sunt mirifice dar lipsesc cu desavarsire.

E mereu foarte aglomerat, asa ca gasirea unui loc de parcare poate fi o aventura in sine. O varianta buna este sa mergi cu bicicleta, pleci de dimineata din Bucuresti si te intorci seara (eu am fost acolo impreuna cu o familie cu un copil mic, deci masina a fost alegerea evidenta).

Odata ajuns o sa observi ca zona este super frumoasa, totul e o mare padure ce inconjoara o balta, totul e verde, aerul e curat, copacii fac umbra si tin racoare.

Ce poti sa faci?

  • sa inchiriezi o bicicleta pentru 10 lei ora sau 50 lei toata ziua;
  • sa te dai cu tiroliana pentru 10 lei segmentul (fara limita de greutate, doar sa te incapa hamul);
  • sa te cateri pe copaci si sa faci traseul de “aventura”;
  • sa calaresti unul dintre cei doi cai;
  • sa te plimbi cu barca;
  • sa inchiriezi o masinuta de golf (deci probabil e si un teren de golf pe undeva pe acolo);
  • sa stai pe iarba, sa ridici un zmeu;
  • sa alergi, locul este perfect pentru alergat, sunt o multime de alei, de drumuri secundare prin padure, sigur gasesti ceva pe placul tau;
  • sa te plimbi, sa mananci la unul dintre restaurante;
  • sa stai pe scaunele / sezlonguri si sa bei ceva;
  • sa ramai peste noapte la hotel.

Teoretic poti face orice, mai putin picnic; este specificat la intrare ca picnicurile sunt interzise in interiorul parcului. De aici am tras concluzia ca daca toata lumea isi aduce mancare de acasa nu mai mananca nimeni la restaurantele lor  🙂

Apropo de restaurante, sunt doua destul de mari, unul cu specific romanesc si unul cu specific grecesc. Este foarte greu sa gasesti o masa libera, am inteles ca nici rezervarile nu sunt mereu onorate, ca se face coada si lista de asteptare, dar noi am avut norocul sa gasim o masa care se eliberase fix atunci.

Parerea mea despre restaurant este un pic subiectiva, depinde foarte mult de fiecare cam cati bani are in portofel, pentru ca preturile sunt mari: o ciorba 16/17 lei, o salata de vinete 10 lei, pastrama de berbecut cu mamaliga si muraturi 55 lei, mamaliga cu branza, smantana si ou 20 lei, 2 cartofi copti cu smantana 13 lei, deserturile incep de la 16/17 lei. Apa este 5 lei sticla de 330ml, 10/15 lei cafeaua, 5/7 lei sucurile. Cu toate astea mancarea este foarte buna, portiile sunt mari, painea este proaspata si facuta “in casa”,  iar ciorba vine cu smantana si ardei intr-o cantitate generoasa. Noi am primit mancarea in 5 minute, dar am inteles ca poti astepta si 30/40 minute dupa primul fel. Se fumeaza pe terasa acoperita si am mancat acompaniati de vreo 2 catei cuminti si pufosi, amanunte care nu m-au deranjat in mod deosebit, dar care ar putea fi imbunatatite daca aliniem totusi si serviciile/conditiile cu preturile de lux.

Parcul este ingrijit si curat, am observat ca lumea nu prea arunca pe jos, sunt multe cosuri de gunoi pe care angajatii parcului le curata regulat, sunt suficiente toalete peste tot si au inclusiv camera pentru schimbat bebe.

Muzica din cadrul festivalului a fost putin in afara contextului, mergea mai bine in club la 2 noaptea decat la un eveniment in aer liber pentru familie, prezentat de preotul satului. Bine ca ansamblul folcloric de copii a salvat putin situatia, altfel festivalul a fost un “fas” cu mici la 5 lei si carnati la 8 lei bucata, bere si apa la suprapret, fara nici un targ sau expozitie, nici un numar artistic. Imaginea de ansamblu era de idee aplicata la repezeala sa vina lumea si sa iasa niste bani.

Am gasit o cafenea cu braga, must, socata, limonada si placinte. Din nou, preturile erau mari: 10 lei paharul de braga sau socata, 15 lei o felie de placinta, 4 lei cupa de inghetata de la Betty Ice si in afara cateva masute si sezlonguri unde se putea sta la soare nu prea erau multe de facut acolo.

dav
dav

dav

dav

sdr

cof

cof

Ca si concluzie, merita sa dai o fuga pana acolo, chiar daca nu planuiesti sa mananci la restaurant sau sa dormi la hotel (unde camera este in jur de 300 lei pe noapte), deci sa cheltuiesti multi bani. Daca mergi cu bicicleta ta, te dai cu tiroliana peste lac, stai pe iarba pe marginea apei si rozi un sanwich adus de acasa, te alegi cu o zi de weekend activa petrecuta in natura la aer curat si cu costuri acceptabile.

🌳🌳🌳 Semimaraton Plopeni 2016 – cel mai greu dar si cel mai frumos semi al meu

Nu puteam rata un eveniment organizat de Trupa lui Fane, asa ca vineri seara am plecat catre Plopeni, pentru a alerga sambata prin padurea de stejari. Nu stiam exact la ce sa ma astept, dar cum mai alergasem de doua ori in Baneasa ma gandeam ca o sa fie cam la fel… dar niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Fiind la inceput, fiecare alergare este o noua lectie pentru mine si nici un concurs nu se aseamana cu cel dinainte. O noua provocare ma asteapta de fiecare data si sunt fericita ca si de data asta am reusit sa o duc la bun sfarsit.

Pentru mine acest semimaraton a fost cel mai greu de pana acum. Am alergat primul meu semi la Brasov, apoi in parcul IOR la antrenamentele cu Trupa, un semi montan la VLC, unul la Fox Trail, unul la Baneasa Trail Run si acum pe cel de la Plopeni. Fiecare alergare a fost diferita de cea de dinainte, am invatat cate ceva nou din fiecare si mi-am dat seama ca indiferent cu ce asteptari pleci de acasa, chiar daca cunosti traseul sau nu, mereu o sa fie ceva nou din care sa inveti. img_20160924_181653Dimineata era destul de frig asa ca m-am gandit sa ma imbrac un pic mai gros decat de obicei, chiar daca stiam ca pe traseu o sa ma incalzesc; pana la urma am ajuns la concluzia ca tot mai bine era sa raman la combinatia mea preferata de colanti lungi si bustiera. A iesit soarele si mi-a fost foarte cald, chiar daca am legat in talie bluza cu maneca lunga. Am alergat 2 ture de padure, o padure superba, peisaje de vis, cantec de pasarele si caprioare, dar o padure cu un traseu foarte greu. Am alergat destul de incet, sa fiu atenta sa nu ma accidentez din nou, sa ma bucur de peisaje si de miscare in aer curat. Nu aveam nici un target anume, ci doar sa termin in cele 3 ore pe care le aveam la dispozitie. Am terminat in 2h48min34sec, un timp mare vor spune multi, dar un timp ok zic eu, pentru un incepator care nu cunostea traseul si care se astepta la poteci de plat, dar a dat de busteni, noroi, gropi si santuri cu apa.

plopeni-running

A fost un concurs super bine organizat, traseul foarte bine marcat, voluntarii atenti si draguti cu noi, colegii din trupa (voluntari de data asta) ne incurajau la fiecare punct, am simtit ca alerg printre prieteni care au grija de noi. Multumesc Stefan si Rodica Oprina pentru aceasta experienta noua, pe care am reusit sa o termin in timpul oficial si care a reprezentat cel mai greu traseu al meu de pana acum. Fiecare alergare noua este un pas mai aproape de maratonul de la Atena, o noua caramida pe drumul ce ma va duce in Grecia. Experiente din care invat lucruri noi, despre mine, despre corpul meu si despre alergare.

Partenerii nu au fost multi, dar au avut mare grija de noi si s-a creat atmosfera unui concurs ce capata traditie: Costin si Natalia de la Ice Power cu gelurile lor magice, gemurile naturale perfecte ca terapie de recuperare + bijuteriile personalizate pentru alergatori de la MSM-shop, masajul de la final de la Terapie pentru miscare, produsele de la Redis Nutritie, trofeele personalizate, mancarea super buna de la final si atmosfera de intalnire intre prieteni de pe tot parcursul evenimentului.

img_20160924_181633

14368786_913280022138094_7581442356098145135_n

sdr

cof

Abia astept urmatoarea editie care sper sa aibe loc si in 2017. Un traseu asa frumos si provocator merita alergat de fiecare data cand ai ocazia.

cof

Baneasa Trail Run sau balada alergatorului cu 9 degete

Duminica am alergat la Baneasa Autum Trail Run, alergare in urma careia am invatat fortat o lectie despre atentie si drumuri neasfaltate.

Traseul a fost cel de mai jos, asa cum a fost inregistrat de Garminul meu

baneasa-traseu

Totul incepuse frumos pentru mine, ma simteam super bine, eram odihnita, plina de energie si imi doream mult sa fac 2PB-uri, unul la 10Km si unul la 21Km. Am pornit bine, reusind sa fac primii 10km intr-un timp mult mai bun decat de obicei (obiectiv indeplinit) si desi obosisem putin am rontait niste glucoza si am prins forte noi. La km 15 deja eram bine ca si timp fata de cum “scoteam” eu de obicei si eram sigura ca o sa scot un timp super bun.

La un moment ceva s-a intamplat si … am cazut. M-am impiedicat de o radacina ascunsa si am ajuns pe jos in genunchi si deja vedeam cum o sa dau cu capul de prima piatra. Ca sa opresc cumva cazatura m-am sprijinit in maini, care au alunecat pe frunze si pietris si degetul mic de la mana stanga s-a dislocat. Aveam degetul acordeon si eram sigura ca e rupt. Fata care alerga in fata mea s-a oprit imediat sa ma ajute si un baiat care era in zona a venit si el sa vada ce s-a intamplat. Mi-a tras de deget sa il indrepte, l-a pus la loc si s-a asigurat ca sunt ok. O alta doamna a venit si mi-a oferit apa, oamenii au fost super draguti si atenti chiar daca asta ii incetinea si le marea timpul. Le multumesc mult la toti, nu aveau nici o obligatie sa se opreasca si poate altii nu ar fi facut asta.

Am continuat sa alerg /merg destul de incet ultimii km si am reusit sa ajung cu bine la finish, nu aveam dureri prea mari la deget si am terminat cei 21km in 2h39 (clar un timp prost fata de ce imi propusesem eu). Ma bucur ca sunt bine, nu este nimic grav, putea sa fie mult mai rau, sa-mi rup piciorul, sa ma lovesc la cap, sa nu mai pot continua deloc sa alerg.

Am invatat ca atunci cand nu alergi pe asfalt trebuie sa “casti ochii” in jur la tot ce este in fata ta, ce este pe jos, ce urmeaza in urmatorii cativa metrii si ce se intampla pe traseu. Am invatat ca este bine sa port colanti lungi prin padure (daca as fi alergat in pantaloni scurti m-as fi lovit mult mai rau), chiar ajuta la un eventual impact cu solul. Am invatat ca nu trebuie sa arunc palmele inainte si ca este mai bine sa incerc sa amortizez cazatura, evitand sa pun atat de multa presiune pe degete sau inchieturi, care se pot rupe usor.

A urmat un drum la Municipal pentru o radiografie si o consultatie la ortopedie. Am aflat ca nu am nimic rupt sau fisurat, degetul este ok chiar daca este umflat si putin mov si ca trebuie sa port o atela si un bandaj timp de o saptamana (degetul avea tendinta sa stea spre exterior, asa ca a fost fortat sa stea drept si lipit de cel de langa el).

Data viitoare voi fi mult mai atenta la traseu, mai ales ca urmatoarea alergare este tot prin padure, la Plopeni. Accidentarile sunt inevitabile in sport, nimeni nu cred ca poate fi 100% atent sau 100% ferit de orice fel de accidentare. Asadar, aveti mare grija atunci cand alergati pe un teren nou, pe un drum accidentat, cu obstacole, unde nu este asfalt “ca’n palma”. De fapt, cred ca trebuie sa avem grija peste tot, oricand ne putem accidenta, chiar daca alergam pe un traseu pe care l-am facut deja de 200 de ori.

Consider lectia invatata si data viitoare nu voi mai face aceasi eroare 🙂

⌚ Garmin vívoactive® – review

Cand am decis sa cumpar un ceas special pentru sport nu stiam exact ce sa aleg din gama destul de larga oferita de Garmin asa ca am studiat “piata” si pana la urma am ales un Garmin Vivoactive, in special pentru ca il pot folosi la toate cele trei sporturi pe care le practic: alergare, ciclism si inot.

O sa ii fac un review si pentru ca nu am gasit nimic in romana despre acest ceas dar si pentru ca m-a convins ca este un accesoriu bun, care face tot ceea ce am eu nevoie sa faca.

Am cumparat de la Emag varianta pe alb (exista si pe negru), fara curea HRM sau alti senzori (cureaua cat si alti senzori pot fi cumparati oricand daca aveti nevoie). Cutia contine ceasul in sine, incarcatorul USB si 2 carticele – manualul si garantia.

Incarcatorul are functie dubla – in primul rand incarca ceasul dar si face sincronizarea datelor intre ceas si calculator (pentru cei care au sistem Mac,  fiti fara grija, functioneaza perfect).

Exista posibilitatea de a comanda si curele de schimb/de rezerva intr-o multitudine de culori (din silicon) sau alb si negru (de piele). Personal le prefer pe cele de silicon, nu cred ca o curea de piele se comporta la fel de bine la activitate intensa – transpiratie, uzura, contact cu apa, posibile zgarieturi, loviri accidentale. Cureaua se schimba foarte usor, fiecare vine cu o mini surubelnita si exista filmulete pe net care te invata cum sa o montezi.

Cantareste doar 38grame, ceea ce il face mai usor fata de restul ceasurilor pe care le-am studiat – care au o greutate ce incepe de la 41grame. Daca luam in considerare si designul patratos si foarte subtire, este un ceas ce poate fi purtat fara probleme de femei, barbati si copii. Pana la urma un ceas pentru sport trebuie sa fie mic, usor si performant  🙂

⏰ Monitorizare pasi facuti si monitorizare somn: Imi place mult faptul ca imi calculeaza cati pasi am facut intr-o zi, adunand plimbarile, mersul pe jos spre birou si spre casa si fataiala prin casa cu alergarile. Informatiile apar pe un ecran secundar (la fel ca la mobile, are mai multe ecrane secundare si un home screen), insa putem descarca o alta tema (watch face) care arata aceste informatii si pe ecranul principal. Eu folosesc Runners Theme care imi arata ora, ziua, luna, procentajul de baterie ramasa, pasii parcursi si cat la suta din obiectivul zilnic de pasi am indeplinit. Targetul de pasi se modifica in functie de cat de multa miscare fac, incercand sa ma indemne sa fac mai multa miscare zilnic. Daca nu te misti 30minute incepe sa vibreze pentru a te anunta ca este cazul sa te ridici si sa faci cativa pasi (cel putin 100m). In ecranul cu numarul de pasi avem posibilitatea de a porni monitorizarea somnului. Eu nu l-am folosit foarte mult pentru somn deci nu ma pot pronunta, de obicei il dau jos de la mana seara si il pun a doua zi dimineata.

⏰ Alegare: Exista 2 tipuri de alergare din care putem selecta, in exterior si in interior, pe banda. Daca selectam alergare in exterior GPS-ul se va conecta in cateva secunde (intre 5 si 20secunde) si putem porni activitatea. Avem posibilitatea de a seta “auto lap” la 1 km sau la o alta distanta, putem adauga senzori sau activa butonul “lap key” pentru a marca manual distanta alergata, in special atunci cand alergam intervale. Butonul de intervale este pe touchscreen, cel care arata ca o sageata de “inapoi”. Exista posibilitatea de a seta ce informatii sa arate, ecranul principal arata distanta, pace-ul si timpul total. De asemenea putem configura diverse alerte: pace, alergat/mers, timp, distanta, cadenta si chiar il putem seta sa ne aduca aminte sa bem apa si sa mancam.

Pentru alergarea pe banda nu este nevoie de senzor, ceasul are incorporat accelerometru pentru a masura distanta si pace-ul.

 ⏰ Bicicleta: De asemenea putem selecta intre bicicleta in exterior sau cea fixa din sala de sport. Diferenta este ca pentru interior nu avem GPS. Pentru mers cu bicla ajunge sa selectam modul bicicleta si sa pornim la drum. Din nou se va conecta la GPS si ne va afisa distanta, km/h si timpul total. Eu am setat intervalul tot la 1km, el vine setat by default la 5km.

⏰ Inot: Nu este la fel de detaliat ca un Garmin Swim dar isi face bine treaba pentru cine nu are nevoie de foarte multe statistici. Alegem modul inot, configuram dimensiunea bazinului (orice valoare intre 17m si 150m – in ape deschise din pacate nu poate fi folosit) si putem sa incepem. O sa tina minte setarile facute asa ca nu este nevoie sa reconfiguram de fiecare data. Ne arata in cat timp am facut distanta setata (intervalul), distanta totala si timpul total. Ceasul este perfect rezistent la apa, putem face dus/baie cu el, in bazin nu avem de ce sa ne facem griji, in ape mai adanci nu l-am testat inca, dar stiu ca s-au facut o multime de teste cu el si rezista perfect.

⏰ Golf: Din pacate nu pot spune nimic despre aceasta functie deoarece nu am folosit-o absolut deloc.

⏰ Functii smartwatch: Daca il conectam prin bluetooth la telefon functioneaza perfect ca un smartwatch, insa pe mine ma deranjeaza sa imi vibreze mana de fiecare data cand primesc ceva de telefon, asa ca am oprit aceasta functie. Anunta cand se primeste un apel, un sms, poate fi setat pentru a ne arata notificarile de pe Facebook, Whatsapp, Twiter, Gmail, Yahoo. Putem schimba melodiile din playerul telefonului direct de pe ceas, putem regla voumul, putem respinge un apel si multe altele.

Il putem conecta la aplicatia Connect de pe telefon (se gaseste in Playstore), la Garmin Express pe PC si putem face sincronizarea datelor pentru a avea o vizune super detaliata a actvitatilor. Din Connect IQ Store putem descarca teme, widgeturi, mini aplicatii si “data screens” pentru activitatile noastre.

Per total mi se pare un ceas super ok care acopera toate cele trei sporturi pe care eu le practic, este mic si elegant (seamana foarte mult cu Apple Watch) si se potriveste si la o rochie sau la costum, usor de folosit si se gaseste la un pret accesibil.

💕 QUESTIONS FOR YOU 💕

  1. Folositi un ceas pentru sport sau aplicatiile de pe mobil?
  2. Ce ceas v-ati cumpara daca nu ar exista o limita la buget?
  3. Credeti ca avem nevoie de ceas sau este doar un moft modern?

 

Cum ma pregatesc si cum ma recuperez dupa o alergare 🏃 de 21K?

A inceput sezonul concursurilor de toamna: Baneasa Trail Run (primul care ma asteapta, acum duminica), MPC, Transfier, Transmaraton, MIB, Atena, etc. asa ca e momentul sa ma pregatesc temeinic si corespunzator pentru zilele in care voi alerga “oficial”. Alergatorii “veterani” stiu cum sa-si pregateasca corpul inainte de o cursa si cum sa se recupereze cat mai rapid dupa, dar pentru noi, incepatorii (dintre care fac si eu parte) este mereu loc de imbunatatiri si cautam “tips&tricks” care sa ne fie de folos.

Am strans cateva idei care pe mine m-au ajutat pana acum si m-am gandit sa le impartasesc cu voi. Nu zic aici ca sunt litera de lege sau ca daca a functionat pentru mine o sa functioneze si pentru voi, dar consider ca pot fi universal valabile si ca ajuta pe oricine. Pana la urma corpul reactioneaza la fel, indiferent daca e vorba de un amator sau de un atlet olimpic.

🏃 Nu introduc mancaruri noi in dieta, indiferent cat de bune/ sanatoase/ energizante sunt considerate. Ca si sportivi amatori mancam deja sanatos (cei mai multi dintre noi) si stim ce ne ajuta pentru a functiona la capacitate maxima. Majoritatea avem o dieta bogata in fructe, legume, grasimi sanatoase, cereale integrale, proteine si multa multa apa si stim deja ca inainte de o cursa trebuie sa crestem aportul de carbohidrati. Incerc sa reduc cefeaua si ceaiul cu 2 zile inainte de cursa, mananc mai multe paste (de preferat fara carne) si cereale integrale, beau multa apa si suplimentez aportul de proteine cu un shake sanatos (proteina naturala de dovleac, in sau canepa). Evit combinatiile noi, ingredientele pe care nu le-am mai mancat niciodata, batoane energizante pe care nu le-am testat deja.

🏃 Folosesc suplimente naturale si vitamine: vitamina B12, calciu si magneziu, vitamina C si spirulina. Mananc cu minim 90 minute inainte de inceperea cursei, de obicei un iaurt cu fulgi de ovaz, quinoa, seminte sau nuci crude, fructe si putina miere sau oua fierte cu paine integrala si un fruct. De asemenea beau 2 pahare de apa plata si am grija sa merg la toaleta inainte de a se da startul. Nimeni nu vrea sa caute un loc ascuns din padure sau sa fuga cu un pace de 2 in cautarea unei toalete publice 🙂

🏃 In timpul cursei folosesc la maxim punctele de hidratare. Apa si izotonic, o gustare sarata si glucoza ma ajuta la fix. Folosesc gelurile la cursele de 21km sau peste si ma energizez natural cu cele puse la dispozitie de organizatori. M-am invatat sa imi iau cateva cuburi de glucoza cu mine, cand simt ca obosesc mananc un cub si ma energizeaza imediat – inainte asteptam glucoza la punctele de hidratare insa uneori distanta intre ele este mai mare si simt nevoia de ceva dulce.

🏃 Nu beau sucuri acidulate sau care contin mult zahar, indiferent cat de tentant este (Coca Cola, sucuri de fructe din concentrati), de obicei am la mine un shake de proteine cu lapte de soia (pe care il prepar de acasa), sfanta apa si o gustare sanatoasa cu carbohidrati. Majoritatea curselor ofera punct de recuperare la final, unde aleg sanatos: banane, portocale, mere, covrigei sau alune si nu napolitane, biscuiti cu ciocolata, eugenii sau alte gustari pe care in mod normal nu le-as consuma.

🏃 Ma rasfat cu ceva bun la cateva ore dupa alergare. In ultima vreme o bere si o ciorba de burta au fost alegerile mele (cea mai buna ciorba de burta din Bucuresti este la Casa Anca, zona 1 Decembrie 1918).

🏃 Ma odihnesc, dorm bine inainte si dupa cursa si ma recuperez activ a doua zi, fie cu o ora la inot, sauna si jacuzzi, fie cu o plimbare usoara pe bicicleta fie o alergare usoara de 7 km prin Herastrau. Ritualul meu preferat este piscina, sauna uscata si o plimbare pe jos prin magazine.

🏃 Am mare grija la imbracaminte. Chiar daca afara pare racoare ma imbrac ca si cum ar fi cu 10 grade mai cald. Am observat ca mereu transpir si mi se face foarte cald asa ca mai bine tremur putin la start cat nu sunt incalzita inca si apoi nu lesin de cald. De obicei alerg doar in bustiera si colanti/ pantaloni scurti sau 3/4, iar la final ma asteapta un hanorac pufos si o pereche de pantaloni lungi uscati. Nu este deloc sanatos sa ramanem imbracati cu hainele transpirate, riscul de raceala este destul de mare.


💕 QUESTIONS FOR YOU 💕

  1. Ce ponturi aveti pentru pregatirea inainte de cursa si recuperarea de dupa?
  2. Cum va pregtiti pentru concursurile de alergare?
  3. Ce haine purtati pentru alergarile de toamna/ iarna?

Experienta World Class Militari – Episodul 1: Introducere

Undeva prin mai era mare valva peste tot legat de deschiderea unei noi sali World Class … fix in Militari si ca sa fie si mai apetisant pentru mine, la 10 minute de mers pe jos de birou. Cireasa de pe tort a fost vestea piscinei semiolimpice acoperite, fix ceea ce cautam eu. Am vazut si oferta pentru primii 200 de abonati, plus faptul ca beneficiai de acees gratuit in restul salilor World Class pana la deschidere, plus programul personalizat Let’s Go You. Am facut rapid un calcul si oferta era chiar buna; bazandu-ma pe experienta World Class de pana acum (Marriott, Radisson si Plazza) eram sigura ca am prins o oferta super buna. Asa ca m-am infiintat in Plazza si am intrebat unde semnez 🙂

Clubul s-a deschis la sfarsitul lui august, mai exact pe 29, iar piscina a devenit fucntionala incepand cu 9 Septembrie. Am beneficiat astfel de acces gratuit la World Class aproape 3 luni; eu am mers doar la cele cu piscina, la Marriott si Radisson. Pana la urma mi-am facut abonamentul special pentru piscina, daca ajung la sala sau la alte clase e un plus.

Pe 9 Septembrie cand am ajuns pentru prima data la acest nou club am ramas un pic dezamagita (imi place destul de mult piscina, pentru care am si platit), se putea mult, mult mai bine pentru un club World Class la care platim un abonament destul de mare, nu 100 lei pe luna nelimitat cum este pe la salile de cartier din Militari.

De ce nu imi place?

💔 Aparatele nu sunt toate noi, imi dau senzatia ca sala a fost deschisa cu aparatele inlocuite de la salile mai “smechere” din centru; chiar citeam pe Facebook cum se plangeau oamenii ca scartaie, ca au ramas murdari de unsoare neagra pe maini, ca sunt ruginite.

💔 Vestiarele sunt cu cheie, nu cu cartela magnetica – daca tot e o sala noua, puteau implementa direct noul sistem, nu sa puna vestiare cu chei ca apoi sa inchida sala 2 saptamani pentru renovari si sa schimbe incuietorile.

💔 Daca dorim prosoape la piscina trebuie sa le “inchieriem” si costa 6 lei per intrare; am vazut ca exista si posibilitatea de a face un abonament lunar la prosoape contra a niste sute de euro lunar. Acum serios, la nici o piscina World Class nu am mai platit prosoapele, inteleg sa fie pe bani la Plazza unde nu au piscina deci prosopul e un moft, dar chiar trebuie sa plec cu prosopul ud in geanta la birou dupa inot?

💔 In prima zi cand am ajuns nu mi-a explicat nimeni unde este piscina, sauna, unde sunt toaletele, dusurile, zona de aerobic, de TRX, a trebuit sa caut singura prin cladire ca sa gasesc ce aveam nevoie. Era frumos sa printeze niste “planuri” pe care sa le lase la intrare pentru fiecare abonat, la fel cum au printat oferta la abonamente cu antrenori personali si oferta la prosoape, pe spate puteau pune un plan de orientare.

💔 O sticla de apa la 0.5L este 4 lei !!! Si nu exista si alte variante de gramaj, la sala bei mult mai multa apa si ajungi sa cheltuiesti 12 lei pe 1,5L de apa daca uiti sa-ti aduci de acasa. In schimb gasim Cola si alte sucuri ce nu au ce cauta intr-o sala de sport. Oferta de batoane proteice si de recuperare de la intrare este mica si variantele sunt foarte scumpe, nu este nimic accesibil.

💔 Nu exista jacuzzi – daca tot am construit o super psicina de 25m era greu sa trantim si o cada cu bule langa? Eu chiar duc lipsa acestei minunatii, e super relaxanta pentru musculatura si chiar nu cred ca era asa greu/scump de montat.

Dar am vorbit de rele destul, hai sa spun acum si ce imi place, ca exista si parti bune peste tot, de ce sa fiu rea?

💖 Piscina. Piscina chiar e super, mare, cu apa rece (nu din aia calda sa fierbi), are suficiente culoare de inot, e aproape mereu liber si nu e inghesuiala ca la hoteluri unde au acces si turistii. Langa dusuri avem si toaleta, nu trebuie sa mergem in vestiar daca avem nevoie urgenta la baie (💔 aici am si un minus  😦 nu exista incuietoare la toaelta si poate intra oricand cineva peste mine).

💖 Sauna uscata. Este mare, curata, este o sauna asa cum trebuie, se aude muzica, are mereu carbuni si apa, functioneaza mereu, nu trebuie sa astepti sa o porneasca cineva.

💖 Antrenorii, in special Razvan. Am activat programul Let’s Go You si l-am primit ca antrenor pe Razvan, cu care ma inteleg super bine. A inteles exact ce am nevoie si ma ajuta cu exercitii specifice. Am facut o evaluare nutritionala si mi-a aratat cateva exercitii de baza in prima zi, apoi am avut prima ora oficiala cu el ca antrenor.

💔 Ce nu imi place, da este si un minus, este ca nu am primit inca mailul cu parola pentru activarea aplicatiei specifice pe mobil. Programul are doar 4 sedinte cu personal trainer incluse, desi se lauda cu tot felul de minuni pe site, miuni din care inca nu am vazut mai nimic (deci teoretic platesc 360 euro in plus pe 3 evaluari nutritionale, 4 sedinte de exercitii in 8 saptamani, o aplicatie de mobil si niste meniuri zic ei sanatoase, pe care mi le face un grasut pufos ? – nu dau nume cine se ocupa de asta, google it daca va intereseaza). Ideea aici este ca nu ma convinge deloc acest program momentan, nu imi da senzatia ca cineva chiar se ocupa de mine, ca e interesat de ceea ce imi doresc sau daca am acces la tot ce trebuie.

💖 Este aproape de birou, nu trebuie sa merg in celalalt capat al Bucrestiului, pot veni la inot dimineata inainte de a incepe programul (am dus, sampon, balsam, uscator de par) si in weekend, fara sa pierd mult timp pe drum. Sala este in fata la Auchan Militari langa farmacia Bebe.

💖 Este liber si aerisit. Nu m-am inghesuit cu inca cu 1000 de oameni la piscina, la sauna sau la sala. Poate si din cauza ca am venit in timpul zilei, dar ma gandesc ca dimineata la 7 cand vreau eu sa merg la inot chiar nu o sa fie prea multa lume.

💖 Au suficiente clase de sport din care pot alege in fiecare zi, pe care abia astept sa le testez.

Per total, tinand cont si de intentia initiala (de a folosi doar piscina) este ok, dar nu ma asteptam la atatea minusuri de la World Class. Chiar nu vreau sa cred ca a ramas doar numele “de fitze” din el si ca inca se poate ceva frumos si profi sub acest nume. Astept curioasa micile ajustari “din mers” si pentru aceasta sala din Militari si o sa revin si cu alte recenzii ale experientei World Class Militari.


 💕 QUESTIONS FOR YOU  💕

  1. Aveti abonament la vreun club World Class?
  2. Ce parere aveti despre serviciile oferite? V-ati face un abonament?
  3. La ce sala/piscina mergeti de obicei?

☕ 🍳 Idei de mic dejun pentru o zi plina de energie

Pana acum cativa ani refuzam cu incapatanare micul dejun, eram convinsa ca daca mananc dimineata ma ingras, ideea de a manca asa devreme mi se parea ciudata si nici daca as fi vrut nu prea aveam idee ce ar fi bine sa mananc. In ultimii ani, de cand am inceput sa am mai multa grija de mine si mai ales de anul acesta, de cand fac foarte mult sport, micul dejun a devenit extrem de important pentru mine.

Stiu ca majoritatea nu mananca dimineata, fie din lipsa de timp, de chef,  fie prefera sa doarma un pic mai mult, fie uita,  fie apare lenea de a “gati” de la prima ora.

Micul dejun este una dintre cele mai importante mese ale zilei, in primul rand pentru ca ne incarca cu energie pentru toata ziua, mai ales daca facem sport inainte de a merge la birou. Am citit ca nu este bine sa facem sport pe stomacul gol, eu am testat si imi este mult mai bine daca mananc ceva usor inainte. Aici depinde si de fiecare persoana in parte, ce functioneaza pentru mine poate nu se potriveste si la tine, dar iti pot spune sigur ca vei manca mult mai putin in restul zilei daca nu sari peste micul dejun. Ideal este sa testezi mai multe variante de mic dejun sa vezi ce functioneaza pentru tine.

Toti medicii, nutritionistii si antrenorii recomanda micul dejun si daca vrei sa slabesti, si daca vrei sa te ingrasi si daca vrei sa te tonifici. E un fel de medicament universal care functioneaza pentru toata lumea indiferent de ce sufera.

Ideal este sa mananci ceva rapid si usor de preparat in 5/10 minute sau care sa poata fi pregatit de seara si tinut in frigider pana dimineta (acoperit cu o folie de plastic se mentine perfect si nu prinde gust “de frigider”). Daca ai mai putin de munca dimineata sansele sa mananci cresc. Gandeste-te ca daca ultima masa o iei la ora 19 si mananci direct pranzul la ora 13 sau 14 a doua zi, cate ore trebuie sa stea complet gol stomacul ? Cat de sanatos este sa fumezi, sa bei cafea sau sa mesteci guma?

In unele zile nu apuc sa mananc acasa, dar imi iau mancarea la pachet si primul lucru pe care il fac cand ajung la birou dupa ce deschid mailul este … sa mananc. Daca nu poti manca chiar la birou in fata calculatorului (nu toate companiile permit) sigur exista o sala de mese sau un loc in curte unde poti sta linistit cateva minute. Daca altii ies la fumat, tu iesi la mancat.

Idei de mic dejun testate de mine;

🍎 Iaurt cu fulgi de ovaz, seminte de in, o nectarina, putina miere (sau o lingurita de dulceata facuta in casa – pentru energie ), cirese deshidratate;

🍎 Omleta simpla rulata cu sunca de curcan si branza topita (da, stiu ca nu e cea mai sanatoasa alegere, dar o felie de branza nu a omorat pe nimeni) si salata de rosii;

🍎 Humus, ardei gras (pe post de paine) si piept de pui la rotisor;

🍎 Un bol cu mix de fructe (eu am ales struguri ca asta mai aveam in frigider);

🍎 Omleta cu ciuperci, ardei gras, rosii, branza;

🍎 Salata tabouleh (patrunjel, rosie, ceapa, bulgur, seminte de rodie);

🍎 Cafea cu lapte de soia, iaurt cu ovaz, piersica, ciocolata neagra;

🍎 Sandwich pe paine integrala si cafea;

🍎 Un baton de proteine, fibre (in cazurile in care nu apuci sa pregatesti nimic) alaturi de o banana si o piersica

🍎 Branza Fagras cu seminte, fulgi de ovaz si miere

🍎 2 oua fierte cu mustar si un grepfrut cu miere

🍎 Orice a ramas in plus de la mesele de ieri si poate fi cosmetizat si mancat repede fara alte actiuni consumatoare de timp (salata de paste, fasole boabe, naut, sfecla rosie)


💕 QUESTIONS FOR YOU 💕

  1. Voi mancati micul dejun in fiecare dimineata?
  2. Ce va place sa mancati cel mai mult dimineata?
  3. Daca ati putea manca un singur fel de mancare dimineata, care ar fi ?