Nu puteam rata un eveniment organizat de Trupa lui Fane, asa ca vineri seara am plecat catre Plopeni, pentru a alerga sambata prin padurea de stejari. Nu stiam exact la ce sa ma astept, dar cum mai alergasem de doua ori in Baneasa ma gandeam ca o sa fie cam la fel… dar niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.
Fiind la inceput, fiecare alergare este o noua lectie pentru mine si nici un concurs nu se aseamana cu cel dinainte. O noua provocare ma asteapta de fiecare data si sunt fericita ca si de data asta am reusit sa o duc la bun sfarsit.
Pentru mine acest semimaraton a fost cel mai greu de pana acum. Am alergat primul meu semi la Brasov, apoi in parcul IOR la antrenamentele cu Trupa, un semi montan la VLC, unul la Fox Trail, unul la Baneasa Trail Run si acum pe cel de la Plopeni. Fiecare alergare a fost diferita de cea de dinainte, am invatat cate ceva nou din fiecare si mi-am dat seama ca indiferent cu ce asteptari pleci de acasa, chiar daca cunosti traseul sau nu, mereu o sa fie ceva nou din care sa inveti. 
Dimineata era destul de frig asa ca m-am gandit sa ma imbrac un pic mai gros decat de obicei, chiar daca stiam ca pe traseu o sa ma incalzesc; pana la urma am ajuns la concluzia ca tot mai bine era sa raman la combinatia mea preferata de colanti lungi si bustiera. A iesit soarele si mi-a fost foarte cald, chiar daca am legat in talie bluza cu maneca lunga. Am alergat 2 ture de padure, o padure superba, peisaje de vis, cantec de pasarele si caprioare, dar o padure cu un traseu foarte greu. Am alergat destul de incet, sa fiu atenta sa nu ma accidentez din nou, sa ma bucur de peisaje si de miscare in aer curat. Nu aveam nici un target anume, ci doar sa termin in cele 3 ore pe care le aveam la dispozitie. Am terminat in 2h48min34sec, un timp mare vor spune multi, dar un timp ok zic eu, pentru un incepator care nu cunostea traseul si care se astepta la poteci de plat, dar a dat de busteni, noroi, gropi si santuri cu apa.
A fost un concurs super bine organizat, traseul foarte bine marcat, voluntarii atenti si draguti cu noi, colegii din trupa (voluntari de data asta) ne incurajau la fiecare punct, am simtit ca alerg printre prieteni care au grija de noi. Multumesc Stefan si Rodica Oprina pentru aceasta experienta noua, pe care am reusit sa o termin in timpul oficial si care a reprezentat cel mai greu traseu al meu de pana acum. Fiecare alergare noua este un pas mai aproape de maratonul de la Atena, o noua caramida pe drumul ce ma va duce in Grecia. Experiente din care invat lucruri noi, despre mine, despre corpul meu si despre alergare.
Partenerii nu au fost multi, dar au avut mare grija de noi si s-a creat atmosfera unui concurs ce capata traditie: Costin si Natalia de la Ice Power cu gelurile lor magice, gemurile naturale perfecte ca terapie de recuperare + bijuteriile personalizate pentru alergatori de la MSM-shop, masajul de la final de la Terapie pentru miscare, produsele de la Redis Nutritie, trofeele personalizate, mancarea super buna de la final si atmosfera de intalnire intre prieteni de pe tot parcursul evenimentului.
Abia astept urmatoarea editie care sper sa aibe loc si in 2017. Un traseu asa frumos si provocator merita alergat de fiecare data cand ai ocazia.
The sport journey 